Unelte de secol XII folosite la refacerea catedralei Notre-Dame

0
71
1_3_829_1649411293_01350_fav

Cum ar fi să se renoveze acoperișul catedralei pariziene cu ajutorul uneltelor și tehnicilor folosite la construcția sa, acum câteva secole? A fost provocarea făcută soțiilor Brown, doi experți în arheologie experimentală, din partea fiicei lor, pe când acoperișul Notre-Dame încă fumega după incendiu.

Rick și Laura Brown, sunt profesori la Colegiul de Artă și Design din Massachusetts. Rick este chiar șef de catedră, specialitatea arheologie experimentală. Cu alte cuvinte, își învață studenții practic cum se construia în diverse perioade istorice, folosind instrumentele și tehnicile vremii respective.

De altfel, soții Brown au la activ foarte multe proiecte de reconstrucții istorice. Ei s-au cunoscut în anii 70, pe când studiau sculptura la Universitatea din Georgia. La scurt timp după terminarea facultății s-au stabilit în Boston. Fascinați de arhitectura zonei, s-au alăturat unui grup de tâmplari și alți meseriași, care lucrau numai cu tehnici vechi și doar cu materiale tradiționale, în special lemn.

Întâmplarea face ca, în 1998 pe când se întorcea de la un workshop de recreere în mărime naturală a unui trebuchet (catapultă cu contragreutate), Rick să călătorească în avion alături de Michael Barnes, un producător de televiziune, care imediat i-a propus o colaborare în care să recreeze arme istorice într-o emisiune dedicată intitulată “Secrets of Lost Empires.”

Prin urmare provocarea fiicei lor de a se implica cumva în reconstrucția Notre-Dame, nu putea să fie decât acceptată și mai mult, demonstrată că este realizabilă. S-au adresat grupul francez Tâmplari fără Frontiere, și împreună cu studenții lor, soții Brown s-au oferit să facă un proiect pilot prin care să se vadă dacă este posibil. Au primit de la partea franceză planurile șarpantei care susținea acoperișul peste cor, și care a fost construită în 1180.

Brown a parteneriat cu Școala de Arhitectură și Proiectare a Universității Catolice din Washington D.C., care a devenit gazda acestui proiect care s-a desfășurat ca un curs de vară pentru studenți. Timp de aproape două săptămâni, în curtea bisericii Universității, zeci de tâmplari și studenți au cioplit cu unelte medievale bușteni de stejar alb, aduși cu caii, pentru a recrea șarpanta catedralei conform planului primit.

Tot proiectul a fost făcut fără a folosi scule electrice, indiferent că vorbim de tăiere, finisare sau montaj. Exact ca în vremurile preindustriale ale omenirii. Bărzi, topoare, dălți și ferăstraie manuale, scripete de lemn și frînghii din cânepă, multă cunoaștere și multă muncă fizică. Dar cu toate acestea, structura de 4 tone avea în a zecea zi de proiect, toate elementele terminate și urma să fie montată în poziție verticală. Un imens puzzle tridimensional cu piese de sute de kilograme s-a asamblat în 10 minute. Și în semn de respect pentru tradițiile trecute, cel mai tânăr membru a echipei a urcat să lege în vârful șarpantei un mănunchi de crengi tinere de stejar, ca ofrandă de mulțumire pentru sacrificiul copacilor.

Iar după două zile șarpanta a fost demontată și remontată în holul Muzeului Național de Construcții din Washington, unde structura a fost expusă timp de două luni pentru a fi admirată de vizitatori. Pe urmă a fost expusă la Muzeul Millennium Gate din Antlanta.

Momentan nu se știe dacă va călători și la Paris ca parte a reconstrucției, cert este că François Calame, fondatorul grupului Tâmplari fără Frontiere a fost impresionat de proiectul soțiilor Brown, afirmând că îl percepe ca „un gest extraordinar pentru noi în Franța, în marea tradiție a prieteniei dintre țările noastre.”

La rândul său, Rick Brown a declarat că „Unii dintre noi au comparat acest lucru cu momentul în care Franța a dat Americii Statuia Libertății. Pentru noi, acesta ar fi cadou nostru dat înapoi francezilor”.

Foto: pexels.com și Shuran Huang

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.