Acasă Blog Pagina 13

Liftul celor o sută de dragoni

0

Ați văzut filmul Avatar și va marcat cumva imaginea munțiilor plutitori? Să știți că autorii filmului s-au inspirat din natură, mai precis din Munții Cerului din regiunea Zhangjiajie din China.

Parcul Național Zhangjiajie din provincia Hunan, este renumit pentru Stâlpii Raiului, peste 3000 de coloane din gresie cuarțitică se ridică din pădurea tropicală. Sunt peste 243 de vârfuri și cel mai înalt depășește 1200m, iar peste 1000 au peste 200 m. Frumusețea acestui loc este unică în lume, iarcul face parte din Patrimoniul UNESCO începănd cu 1992.

Zona este atipică din punct de vedere a florei și faunei. O combinație de păduri subtropicale și temperate, din care derivă o abundență de plante și animale specifice, protejate pentru unicitatea lor.

Printre acești stâlpi de cuarț se înalță și o construcție de oțel și sticlă. Este vorba despre ascensorul BaiLong – care s-ar traduce Liftul celor o sută de Dragoni, și care este mondial recunoscut ca fiind cel mai înalt lift exterior din lume, având înălțimea de 326 metri.

Construcția ascensorului a demarat în 1999 și a fost inaugurat în 2002, pentru finalizarea lui fiind necesari aproximativ 20 de milioane de dolari.

Este extrem de controversat, însă este clar o capodoperă inginerească. Muntele de care este prins a fost ales astfel încât să permită acorarea liftului, și să poată suține și integra toată partea nevăzută/subterană a construcției. Din cei peste 300 de metrii ai săi, aproape jumătate sunt în pământ. Vorbim de fapt de 3 lifturi cu cabină de sticlă, cu capacitate de 50 de pasageri fiecare, care circulă în paralel și care permit vizitatorului să admire împrejurimile în acel doar un minut și 32 de secunde cât au nevoie să ajungă până în vârf.

Clar o astfel de construcție este o provocare pentru orice echipă de proiectare. De fapt, timp de 10 luni între 2002 și 2003, utilizarea sa a fost suspendată, până când s-a găsit o soluție de evacuare a pasagerilor în caz de cutremur. Acum toate lifturile au senzori de cuntremur, care permit anticiparea activității seismice în zonă.

Spuneam mai sus că BaiLong este o construcție controversată. Au existat voci care nu au suținut un proiect de asemnea amploare într-o zonă naturală protejată din cauza impactului asupra mediului, și din cauza numărului mai mare de turiști pe care îi aduce în zonă, arealul fiind deja suprasaturat la nivel de infrastructură.

În contrapartidă, suținătorii săi au arătat că pe de altă parte se reduce semnificativ numărul turiștilor care străbat la pas traseele din parc și totodată a celor care rămân peste noapte în zonă. Evident că mai există și turiști pasionați de a vizita pe cărare rezervația naturală, dar numărul lor a scăzut considerabil, ceea ce a dus și la închiderea a mai multor hoteluri și cabane din zonă.

Ca fapt divers, BaiLong a fost escaladat la liber de către alpinistul francez Jean Michel Casanova în 2013. Acesta a avut nevoie de 68 de minute și 26 de secunde pentru a ajunge în vârf. Dacă cele trei lifturi ar fi funcționat simultan, în același interval de timp, ar fi fost transportați peste 8000 de pasageri.

Foto: Kazuhito Hidachi, Chensiyuan, Severin Stalder, Eranest TSE

Ghivece din ciment și materiale textile DIY

0

Ador grădinăritul, plantele aromatice și florile și aș umple casa și curtea cu ghivece în care să crească fericit busuicul și toate suratele lui. Poate ești exact ca mine, și ai un buget limitat pe care ai prefera să îl investești în semințe și plante, nu în ghivece. Pe de altă parte am niște ciment rămas de la o lucrare de construcții și multe haine pe care nu le mai folosesc. Mi-am zis: ce-ar fi dacă aș face chiar eu ghivece din cele două materiale de mai sus?

Din fericire această întrebare și-au pus-o și alții și acum pe net se găsesc nenumărate tutoriale care descriu pas cu pas cum să-ți faci chiar tu ghivecele mult visate. Sincer, nu e mare scofală mai ales dacă îți place să reciclezi.

1. Pregătește-ți spațiu de lucru

Ține cont că urmează să faci un pic de mizerie. Și că e necesar să lași la uscat câteva zile ghivecele. Deci amenajează un spațiu punând cartoane sau folie peste podea și masa de lucru.

2. Ce ai nevoie pentru a realiza ghivecele?

În primul rând ciment și materiale textile. Poți folosi de la prosoape vechi la tricouri, cam orice material care absoarbe ușor apa.

Mai ai nevoie de o foarfecă, un recipient în care să amesteci cimentul cu apa(suficient de mare încât să imersezi și materialele), matrițe pentru a putea modela ghiveciul la dimensiunea și în forma dorită (nu te speria, e vorba de orice sticlă de plastic, o oală a cărei formă îți place, baloane, pahare, orice recipient volumul dorit), mănuși chirurgicale (pentru ați proteja mâinile), folie pentru matriță pentru a se desprinde ușor după ce este uscat ghiveciu), lac sau vopseluri pentru a finisa ghiveciul.

3. Pregătește matrița

De exemplu ai un ghiveci de plastic care are dimensiunea dorită, dar e crăpat și nu-l mai poți folosi. Așează-l pe un suport, cu fața în jos, astfel încât în final să ai înălâțimea dorită pentru ghiveci.

Indiferent ce folosești ca formă pentru a creea ghiveciul, îmbrac-o în folie de plastic (poate fi o pungă de cumpărături sau un sac de gunoi) pentru a desprinde ușor ghiveciul de matriță.

4. Pregătește materialul textil pentru ghivece

Pentru forma sa deja te-ai inspirat de pe net. și ai matrița pregătită Dar în princiu, orice ghiveci făcut cu această tehnică va avea falduri. Decupează în forma dorită materialul, făcând inclusiv găurile de drenaj (pentru a nu se astupa, după ce poziționezi pe matriță materialul impregnat cu ciment, pune paie pentru suc sau bucăți de furtun, decupate la dimensiunea necesară). Umezește-l bine, pentru a face mai bine priză cimentul pe material.

5. Pregătește cimentul

Amestecă praful de ciment cu suficientă apă încât să aibă consistența unei smântâni. Sau a unui smoothie.

6. Modelează ghiveciul

Pune materialul umezit în ciment, asigurându-te că este bine acoperit, după care așează-l pe matriță. Poți să faci mai multe straturi, depinde ce model ai ales. După câteva ore poți să ajustezi poziția faldurilor, dar numai dacă materialul este încă umed. Lasă-l cel puțin 2 zile la uscat.

7. Finisează proiectul

După ce s-a uscat bine, șlefuiește dacă dorești și asigură-te că găurile de drenaj ale apei sunt neacoperite. Dacă ai uitat să le faci sau a intrat ciment, poți să le faci acum cu un burghiu. Pentru a crește rezistența la umiditate și pentru a îți înfrumuseța proiectul, îl poți picta sau doar lăcui. După preferințe.

Pentru a vizualiza etapele acestui proiect, puteți viziona și acest film de prezentare.

Gata! Ai un nou ghiveci pentru florile preferate.

Foto: pexels.com, https://www.thehypertufagardener.com și Printest (Vesna Danilovski, Doreen Bauer, Zuleim Vazquez).

Beciul, o comoară

În mod tradițional, pivnița sau beciul erau folosite încă din epocile cele mai vechi pentru depozitarea alimentelor și a vinului, însă în ziua de azi se pot da și alte întrebuințări acestui spațiu.

Ai un un beci, o pivniță și vrei să o transformi? Iată 5 idei pe care le poți pune ușor în practică.

Pivnița cu unelte
În cele mai multe case beciul e folosit pe post de spațiu de depozitare. Nu aglomerezi garajul prea mult și folosești spațiul din pivniță pentru a ține de la cauciucurile de iarnă, scule de toate felurile, eventual o masă de lucru. Importat, vei avea nevoie de cele mai bune rafturi metalice pentru a putea susține greutatea și pentru a putea supraetaja uneltele depozitate. În altă ordine de idei, spațiul o să-l folosești cu siguranță și ca spațiu de lucru așa că îți recomandăm proiectoare LED cu lumină albă sau rece.

Cramă
Dacă vrei ca beciul tău să atragă prietenii, transformă-l într-o cramă în care să depozitezi o colecție de vinuri. Pentru o cramă ideal este un stil rustic sau unul elegant, iar punctul forte o reprezintă rafturile pentru sticlele de vin. Ele pot fi de lemn sau metalice.
Butoaiele de lemn dau și ele un aspect superb încăperii, dar și grinzile de lemn sau chiar un candelabru vechi dacă înălțimea încăperii o permite.

Sală de fitness/antrenament
O altă idee ceva mai modernă este transformarea beciului în sală de fitness. Poți să acoperi pereții integral cu oglindă, lumina să fie una puternică, eventual instalate spoturi de tavan. E posibil să ai nevoie de o instalație de climatizare sau un aer condiționat, eventual pardoseală de parchet și câteva aparate de fitness, greutăți sau de ce nu chiar o masă de ping-pong.

Birou
Poate că sună ciudat, însă beciul poate fi transformat și într-un birou. Se poate obține un spațiu intim cu investiție mică. Tot ce ai nevoie este un mobilier pentru birou, rafturi, prize, internet și eventual o canapea sau o măsută de cafea pentru partenerii de business care vin în vizită.

Sală de jocuri
Dacă ești fanul jocurilor și dacă ai și copii, transformarea pivniței într-o sală de jocuri te va face pe placul celor mici. Poți pune o masă de ping pong sau una de biliard, o placă de darts sau un televizor cu o consolă care să fie atracția principală.

Foto: pexels.com

Spațiile utilitare, între necesar și neapărat

Poate vă intrigă titlul acestui articol, însă sper că sunteți de acord cu mine că nu-i deloc plăcut să nu știi unde să ascunzi aspiratorul când vin musafirii. Și la urma urmei, ce vreau să spun prin „spațiu utilitar”?

Un exemplu bun este clasica debara din apartamentele comuniste, pe care majoritatea dintre noi am dărâmat-o din dorința de a câștiga 2mp în plus la holul de la intrare. Specialiștii în design interior, pun sub umbrela acestei denumirii acele spații destinate mașinii de spălat și uscătorului, depozitării detergenților și altor consumabile pentru igiena celor din casă, hainele și încălțămintea de ploaie, aspiratorul, mopul și alte ustensile de curățenie… și lista ar putea continua cu tot ce vă este util în casă, și care trebuie să vă fie la îndemână dar nu în fața ochilor.

Cu alte cuvinte, la modul ideal, este un spațiu dedicat electrocasnicelor și consumabilelor de igienă și curățenie din locuință, care degreavează bucătăria sau baia de mașina de spălat și de uscătorul de rufe, dormitorul de masa de călcat, adunând la un loc toate cele necesare spălării hainelor, sau igienizării casei.

Și, în funcție de suprafața casei sau a apartamentului, putem avea de la câteva rafturi ascunse de o draperie, la o cameră de sine stătătoare. Pentru că putem vorbi de la un dulăpior sub chiuvetă, o nișă închisă chiar la intrarea în casă, un dulap pe balcon sau sub scări, până la o cameră specială.

Indiferent de cât de mare este acest spațiu utilitar, este important să ținem cont de câteva elemente de amenajare.

Primul sfat al specialiștilor este legat de organizarea unui spațiu utilitar. Aceștia recomandă ca totul să fie așezat pe categorii, și totul să fie etichetat. Astfel, oricine poate să se descurce să găsească cu ușurință detergentul pentru rufe albe. Și odată folosit, să-l pune la locul său. Pentru o cât mai bună vizibilitate, pe lângă etichetare, se recomandă folosirea unor cutii transparente sau perforate.

O altă recomandare vizează valorificarea pe verticală a spațiului, iar rafturile să fie cu înălțimi și lățimi diferite, și până în tavan. Acolo unde este posibil, unele electrocasnice să fie puse suspendat.

Din motive estetice, dar și de siguranță pentru sănătate a copiilor și a animalelor de companie, este important să existe posibilitatea ca aceste spații să fie închise cu o ușă. Iar cele glisante sunt adesea mai utile, deoarece sunt pretabile în arii mici.

Specialiști recomandă de asemenea, să nu neglijăm decorarea acestor spații. Da, adevărat că are o amprentă tehnică, însă asta nu înseamnă că nu ne putem bucura de frumos și în acest loc din casă. O culoare curajoasă pe pereți, rafturi de lemn natur și câteva decorațiuni, fac dintr-un spațiu banal, un loc în care îți face plăcere să lucrezi.

Și nu în ultimul rând, este foarte important ca spațiu să fie bine iluminat. De preferință și cu lumină naturală. Dacă nu este posibil, atunci cu becuri de putere cu lumină caldă, care să nu creeze niciun disconfort.

Foto: PlanetCare, Jen Theodore, Sufyan și Sonia Sanmartin / Unsplash.com

Culori naturale pentru ouăle de Paști

0

Culoarea roșie simbolizează jerfa lui Iisus, și indiferent de legenda care însoțește acest obicei străvechi, vopsirea sau încondeierea ouălor de Paști este un prilej de a dedica câteva momente tradițiilor și de a crea amintiri pentru a întreaga familie.

Când eram copil, an de an în Joia Mare, luam un coș de nuiele plin cu ouă și porneam spre prietena mea Dana, care locuia câteva case mai încolo de noi. Pe drumul până la ea, culegeam un buchet generos de frunze de la plantele de pe marginea drumului. Trifoi, păpădie, morcov sălbatic și ce mai nimeream.

Când ajungeam la ea, pe soba uriașă din bucătăria lor, erau deja puse la fiert două oale uriașe pline ochi cu frunze de ceapă acoperite cu apă în care s-a pus și un strop de oțet. Una cu foi de ceapă galbenă, una cu foi de ceapă roșie. Mama Danei așeza cu grijă o parte din ouă la fiert ascunse în foile de ceapă.

Până se fierbeau la foc domol prima tranșă de ouă, care mai întâi erau spălate bine, noi fetele ne apucam înarmate cu foarfece, papiote, ciorapi de naylon și buchetul de frunze adunat de pe marginea drumului, de decorat restul de ouă. Puneam câte o frunză două pe ou, cu grijă îl înveleam în ciorap și legam strâns.

După un timp, probabil vreo jumătate de oră, mama Danei scotea pe ziarele întinse pe masă ouăle ce aveau acum coaja de culoare galben-portocaliu sau roșu-rubiniu, fiecare într-o nunață și cu umbre unice, în funcție de cum s-a învelit în foile de ceapă. Dana și eu, fiecare cu o bucată de slănină în mână, ne apucam de uns ouăle încă fierbinți, așezându-le apoi frumos în coșuri de nuiele.

Acum era rândul celor îmbrăcate în ciorapi să fie vopsite. Acestea erau ceva mai mult lăsate la fiert, iar când erau scoase din oală trebuia acționat rapid. Altfel frunzele se prindeau de ou și erau tare greu de dat jos. Astea erau preferatele noastre pentru că erau muncite de noi. Le ungeam și pe acestea, și le așezam alături de suratele lor în coș.

Mama Danei ne răsplătea cu niște plăcinte cu cartofi sau varză făcute pe piatră, iar eu plecam spre casă, ducând fericită coșul de nuiele plin cu ouă vopsite.

Timpul a trecut, și eu vopsitul ouălelor în coji de ceapă în Joia Mare a devenit o amintire. Mult timp am apelat la vopseau din comerț probabil din comoditate și fără a mă gândi prea mult dacă este sănătos sau nu pentru organism.

Dar de câțiva ani, am revenit la foile de ceapă și frunzele de trifoi. Poate e nostalgia copilăriei sau dragul de simplitatea lucrurilor arhaice, n-aș știi să răspund.

Cert este că din dorința de a diversifica paleta de culori anul acesta vreau să încerc să vopsesc apelând la alți câțiva pigmenți naturali. Și anume cu varză roșie, tumeric, sfeclă, afine și spanac.

Când vopsim cu ingrediente naturale trebuie să ținem cont că intensitatea culorilor este diferită în fuție de culoarea naturală a cojii oului, cât de concentrată este soluția de colorat, de timpul cât oul a fost lăsat în aceasta sau de câte ori a fost imersat. Un alt secret ca culoarea să prindă bine, este a oul să nu fie proaspăt (în sensul de câteva zile).

Pentru o cană de culoare (în care vom putea vopsi 4 ouă) avem nevoie de o cană jumătate de apă în care adăugăm:
– 1 cană de varză roșie tocată (va rezulta albastru pe ouăle cu coajă albă sau verde pe cele cu coajă maro)
– 1 cană de sfeclă roșie rasă (roz pe cele albe, maroniu cele cu coajă de culoare închisă)
– 2 lingurițe de tumeric pudră (galben, pal sau închis în funcție de culoarea inițială a cojii oului)
– 1 cană de spanac tocat (nuanțe de verde)
– 1 cană de afine sau alte fructe de pădure (violet)

Se pune apa la fiert împreună cu ingredientul aferent culorii dorite și o linguriță de oțet. După ce se atinge punctul de fierbere, se lasă la foc mic, cu capac, să fiarbă cam 15-25 de minute. Verificați intensitatea culorii apei. Aceasta trebuie să fie mai intensă decât nunanța în care intenționați să fie vopsit oul. Când ați obținut culoarea dorită, opriți focul și lăsați să se răcească lichidul până la temperatura camerei. Strecurați.

Așezați ouălele (deja fierte și răcite) într-un recipient suficient de înalt încât să fie perfect acoperite de lichid. Lasați-le în „vopsea” până se obține nuanța dorită. Minim jumătate de oră. Unii sfătuiesc ca recipientul să fie pus în frigider pentru a grăbi procesul de colorare. Odată vopsite, așezați ouăle pe un carton și când sunt zvântate, dați-le cu ulei.

Foto: pexels.com