Acasă Blog Pagina 13

Beciul, o comoară

În mod tradițional, pivnița sau beciul erau folosite încă din epocile cele mai vechi pentru depozitarea alimentelor și a vinului, însă în ziua de azi se pot da și alte întrebuințări acestui spațiu.

Ai un un beci, o pivniță și vrei să o transformi? Iată 5 idei pe care le poți pune ușor în practică.

Pivnița cu unelte
În cele mai multe case beciul e folosit pe post de spațiu de depozitare. Nu aglomerezi garajul prea mult și folosești spațiul din pivniță pentru a ține de la cauciucurile de iarnă, scule de toate felurile, eventual o masă de lucru. Importat, vei avea nevoie de cele mai bune rafturi metalice pentru a putea susține greutatea și pentru a putea supraetaja uneltele depozitate. În altă ordine de idei, spațiul o să-l folosești cu siguranță și ca spațiu de lucru așa că îți recomandăm proiectoare LED cu lumină albă sau rece.

Cramă
Dacă vrei ca beciul tău să atragă prietenii, transformă-l într-o cramă în care să depozitezi o colecție de vinuri. Pentru o cramă ideal este un stil rustic sau unul elegant, iar punctul forte o reprezintă rafturile pentru sticlele de vin. Ele pot fi de lemn sau metalice.
Butoaiele de lemn dau și ele un aspect superb încăperii, dar și grinzile de lemn sau chiar un candelabru vechi dacă înălțimea încăperii o permite.

Sală de fitness/antrenament
O altă idee ceva mai modernă este transformarea beciului în sală de fitness. Poți să acoperi pereții integral cu oglindă, lumina să fie una puternică, eventual instalate spoturi de tavan. E posibil să ai nevoie de o instalație de climatizare sau un aer condiționat, eventual pardoseală de parchet și câteva aparate de fitness, greutăți sau de ce nu chiar o masă de ping-pong.

Birou
Poate că sună ciudat, însă beciul poate fi transformat și într-un birou. Se poate obține un spațiu intim cu investiție mică. Tot ce ai nevoie este un mobilier pentru birou, rafturi, prize, internet și eventual o canapea sau o măsută de cafea pentru partenerii de business care vin în vizită.

Sală de jocuri
Dacă ești fanul jocurilor și dacă ai și copii, transformarea pivniței într-o sală de jocuri te va face pe placul celor mici. Poți pune o masă de ping pong sau una de biliard, o placă de darts sau un televizor cu o consolă care să fie atracția principală.

Foto: pexels.com

Spațiile utilitare, între necesar și neapărat

Poate vă intrigă titlul acestui articol, însă sper că sunteți de acord cu mine că nu-i deloc plăcut să nu știi unde să ascunzi aspiratorul când vin musafirii. Și la urma urmei, ce vreau să spun prin „spațiu utilitar”?

Un exemplu bun este clasica debara din apartamentele comuniste, pe care majoritatea dintre noi am dărâmat-o din dorința de a câștiga 2mp în plus la holul de la intrare. Specialiștii în design interior, pun sub umbrela acestei denumirii acele spații destinate mașinii de spălat și uscătorului, depozitării detergenților și altor consumabile pentru igiena celor din casă, hainele și încălțămintea de ploaie, aspiratorul, mopul și alte ustensile de curățenie… și lista ar putea continua cu tot ce vă este util în casă, și care trebuie să vă fie la îndemână dar nu în fața ochilor.

Cu alte cuvinte, la modul ideal, este un spațiu dedicat electrocasnicelor și consumabilelor de igienă și curățenie din locuință, care degreavează bucătăria sau baia de mașina de spălat și de uscătorul de rufe, dormitorul de masa de călcat, adunând la un loc toate cele necesare spălării hainelor, sau igienizării casei.

Și, în funcție de suprafața casei sau a apartamentului, putem avea de la câteva rafturi ascunse de o draperie, la o cameră de sine stătătoare. Pentru că putem vorbi de la un dulăpior sub chiuvetă, o nișă închisă chiar la intrarea în casă, un dulap pe balcon sau sub scări, până la o cameră specială.

Indiferent de cât de mare este acest spațiu utilitar, este important să ținem cont de câteva elemente de amenajare.

Primul sfat al specialiștilor este legat de organizarea unui spațiu utilitar. Aceștia recomandă ca totul să fie așezat pe categorii, și totul să fie etichetat. Astfel, oricine poate să se descurce să găsească cu ușurință detergentul pentru rufe albe. Și odată folosit, să-l pune la locul său. Pentru o cât mai bună vizibilitate, pe lângă etichetare, se recomandă folosirea unor cutii transparente sau perforate.

O altă recomandare vizează valorificarea pe verticală a spațiului, iar rafturile să fie cu înălțimi și lățimi diferite, și până în tavan. Acolo unde este posibil, unele electrocasnice să fie puse suspendat.

Din motive estetice, dar și de siguranță pentru sănătate a copiilor și a animalelor de companie, este important să existe posibilitatea ca aceste spații să fie închise cu o ușă. Iar cele glisante sunt adesea mai utile, deoarece sunt pretabile în arii mici.

Specialiști recomandă de asemenea, să nu neglijăm decorarea acestor spații. Da, adevărat că are o amprentă tehnică, însă asta nu înseamnă că nu ne putem bucura de frumos și în acest loc din casă. O culoare curajoasă pe pereți, rafturi de lemn natur și câteva decorațiuni, fac dintr-un spațiu banal, un loc în care îți face plăcere să lucrezi.

Și nu în ultimul rând, este foarte important ca spațiu să fie bine iluminat. De preferință și cu lumină naturală. Dacă nu este posibil, atunci cu becuri de putere cu lumină caldă, care să nu creeze niciun disconfort.

Foto: PlanetCare, Jen Theodore, Sufyan și Sonia Sanmartin / Unsplash.com

Culori naturale pentru ouăle de Paști

0

Culoarea roșie simbolizează jerfa lui Iisus, și indiferent de legenda care însoțește acest obicei străvechi, vopsirea sau încondeierea ouălor de Paști este un prilej de a dedica câteva momente tradițiilor și de a crea amintiri pentru a întreaga familie.

Când eram copil, an de an în Joia Mare, luam un coș de nuiele plin cu ouă și porneam spre prietena mea Dana, care locuia câteva case mai încolo de noi. Pe drumul până la ea, culegeam un buchet generos de frunze de la plantele de pe marginea drumului. Trifoi, păpădie, morcov sălbatic și ce mai nimeream.

Când ajungeam la ea, pe soba uriașă din bucătăria lor, erau deja puse la fiert două oale uriașe pline ochi cu frunze de ceapă acoperite cu apă în care s-a pus și un strop de oțet. Una cu foi de ceapă galbenă, una cu foi de ceapă roșie. Mama Danei așeza cu grijă o parte din ouă la fiert ascunse în foile de ceapă.

Până se fierbeau la foc domol prima tranșă de ouă, care mai întâi erau spălate bine, noi fetele ne apucam înarmate cu foarfece, papiote, ciorapi de naylon și buchetul de frunze adunat de pe marginea drumului, de decorat restul de ouă. Puneam câte o frunză două pe ou, cu grijă îl înveleam în ciorap și legam strâns.

După un timp, probabil vreo jumătate de oră, mama Danei scotea pe ziarele întinse pe masă ouăle ce aveau acum coaja de culoare galben-portocaliu sau roșu-rubiniu, fiecare într-o nunață și cu umbre unice, în funcție de cum s-a învelit în foile de ceapă. Dana și eu, fiecare cu o bucată de slănină în mână, ne apucam de uns ouăle încă fierbinți, așezându-le apoi frumos în coșuri de nuiele.

Acum era rândul celor îmbrăcate în ciorapi să fie vopsite. Acestea erau ceva mai mult lăsate la fiert, iar când erau scoase din oală trebuia acționat rapid. Altfel frunzele se prindeau de ou și erau tare greu de dat jos. Astea erau preferatele noastre pentru că erau muncite de noi. Le ungeam și pe acestea, și le așezam alături de suratele lor în coș.

Mama Danei ne răsplătea cu niște plăcinte cu cartofi sau varză făcute pe piatră, iar eu plecam spre casă, ducând fericită coșul de nuiele plin cu ouă vopsite.

Timpul a trecut, și eu vopsitul ouălelor în coji de ceapă în Joia Mare a devenit o amintire. Mult timp am apelat la vopseau din comerț probabil din comoditate și fără a mă gândi prea mult dacă este sănătos sau nu pentru organism.

Dar de câțiva ani, am revenit la foile de ceapă și frunzele de trifoi. Poate e nostalgia copilăriei sau dragul de simplitatea lucrurilor arhaice, n-aș știi să răspund.

Cert este că din dorința de a diversifica paleta de culori anul acesta vreau să încerc să vopsesc apelând la alți câțiva pigmenți naturali. Și anume cu varză roșie, tumeric, sfeclă, afine și spanac.

Când vopsim cu ingrediente naturale trebuie să ținem cont că intensitatea culorilor este diferită în fuție de culoarea naturală a cojii oului, cât de concentrată este soluția de colorat, de timpul cât oul a fost lăsat în aceasta sau de câte ori a fost imersat. Un alt secret ca culoarea să prindă bine, este a oul să nu fie proaspăt (în sensul de câteva zile).

Pentru o cană de culoare (în care vom putea vopsi 4 ouă) avem nevoie de o cană jumătate de apă în care adăugăm:
– 1 cană de varză roșie tocată (va rezulta albastru pe ouăle cu coajă albă sau verde pe cele cu coajă maro)
– 1 cană de sfeclă roșie rasă (roz pe cele albe, maroniu cele cu coajă de culoare închisă)
– 2 lingurițe de tumeric pudră (galben, pal sau închis în funcție de culoarea inițială a cojii oului)
– 1 cană de spanac tocat (nuanțe de verde)
– 1 cană de afine sau alte fructe de pădure (violet)

Se pune apa la fiert împreună cu ingredientul aferent culorii dorite și o linguriță de oțet. După ce se atinge punctul de fierbere, se lasă la foc mic, cu capac, să fiarbă cam 15-25 de minute. Verificați intensitatea culorii apei. Aceasta trebuie să fie mai intensă decât nunanța în care intenționați să fie vopsit oul. Când ați obținut culoarea dorită, opriți focul și lăsați să se răcească lichidul până la temperatura camerei. Strecurați.

Așezați ouălele (deja fierte și răcite) într-un recipient suficient de înalt încât să fie perfect acoperite de lichid. Lasați-le în „vopsea” până se obține nuanța dorită. Minim jumătate de oră. Unii sfătuiesc ca recipientul să fie pus în frigider pentru a grăbi procesul de colorare. Odată vopsite, așezați ouăle pe un carton și când sunt zvântate, dați-le cu ulei.

Foto: pexels.com

O căsuță mică de aș avea…

0

Robin Falck este un designer finlandez care a visat că vrea o căsă care să-i ofere posibilitatea de a se retrage în natură, departe de tumultul orașului, pentru a se relaxa și crea în liniște.

Pentru a-și implini visul dar și pentru a evita hățișurile birocrației, Falck a decis că se va construi o casă cu amprenta la sol de maxim 9mp, suprafață pentru care în Finlanda nu sunt necesare aprobări ci doar un proiect cosemnat de un arhitect.

Odată aprobat proiectul în 2010, Falck a decis că va construi căsuța chiar el, într-o pădure din Sipoo, localitate din zona metropolitană Helsinki.

În ciuda dimensiunii, locuința pe piloni a lui Robin, are de toate. Structurată pe două nivele, la parter are o bucătărie și cameră de zi, iar la etajul mansardat baie și dormitor. Având un perete – fereastră, casa se continuă parcă în pădure. Un alt element care dă impresia de spațiu este terasa deschisă și poteca ce duce spre casă, pe care tânărul design le-a integrat în proiect dar și în natură.

Robin Falck a folosit materiale din natură sau de la centrele de reciclare, și deși a lucrat singur, construcția propriu-zisă a casei a durat două săptămâni. Trei, dacă luăm în considerare faptul că ferstrele și ușa au sosit ceva mai târziu.

“Unghiul și dimensiunea ferestrei permite ziua luminii naturale să pătrundă în interior, iar noaptea să admiri stelele. Am vrut să mă integrez în mediul înconjurător. Când am terminat de construit, i-am dat căsuței numele Nido, ceea ce înseamnă în italiană – cuib (nr. de păsări). ”

Sursa informații și foto: Robin Falck

Lumină caldă sau rece?

0

Temperatura de culoare este măsurată în grade Kelvin. Lumina naturală înregistrează valoarea de 5600 K. În funcţie de valorile înregistrate, se face diferenţa dintre lumină caldă şi cea rece. Modul in care ne iluminam interioarele ne poate afecta starea de spirit.

Iată ceea ce trebuie să știți:

– Lumina caldă este de culoare alb-gălbuie (temperatura cuprinsă între 2700 – 3200 K), cea intermediară este neutră (temperatura cuprinsă între 4000 K şi 4500 K), iar lumina rece prezintă o nuanţă alb-albăstruie (temperatura cuprinsă între 5000- 6500 K).
– Lumina caldă este potrivită pentru spaţiile destinate relaxării: dormitoare, living, camera copilului
– Lumina rece şi cea neutră sunt potrivite pentru spaţiile în care este necesară accentuarea detaliilor pentru a vă asigura o bună concentrare: birouri, baie, bucătărie.

Lumină albă sau rece? Cum alegem în funcție de zona de utilizare:

– Lumina caldă are efect odihnitor pentru vedere, fiind recomandată în cazul spaţiilor în care se doreşte crearea unei atmosfere relaxante.
– Lumina rece are efect energizant. Acest tip de lumină stimulează concentrarea şi oferă o claritate mai bună.
– Lumina tinde spre albastru în cazul temperaturilor ridicate sau spre portocaliu, atunci când temperatura de culoare este scăzută.
– Lumina caldă poate obosi ochii şi reduce puterea de concentrare.
– Lumina rece nu asigura redarea aşa cum trebuie a culorilor şi prezintă un risc sporit de radiaţii UV în comparaţie cu lumina naturală sau cea neutră.

Becuri LED sau economice?

Becurile reprezintă principala sursă de iluminare din locuinţe. Ele trebuie alese în funcţie spațiile din casa ta:

– Becurile de tip LED pot emana lumină la intensitate maximă după un simplu click al întrerupătorului.
– Becurile economice cu lumina caldă au nevoie de mai mult timp pentru a atinge intensitatea maximă a luminii degajate.
– Becurile de tip LED sunt caracterizate de o durată de viaţă extrem de lungă, acesta fiind unul dintre principalele criterii pe care utilizatorii le au în vedere atunci când aleg accesoriile potrivite pentru locuinţa lor.
– Becurile incandescente / economice emană lumina caldă, gălbuie, optimă pentru spaţiile destinate relaxării. În plus, acestea asigură şi o cantitate sporită de căldură.

Foto: pexels.com