Acasă Blog Pagina 14

Conacul din Rhode Island al lui Taylor Swift

0

Atât de pe mal, cât și de pe stradă, conacul lui Taylor Swift – cel despre care cântă în „Ultima mare dinastie americană – este de greu de ratat. Este situat la cea mai mare înălțime a insulei Rhode Island – pe vârful Watch Hill din punct de vedere geografic, fiind în același timp cea mai scumpă proprietate rezidențială. A costat 17,75 milioane de dolari, pe care artista i-a plătit cash.

Accesul la casă se face pe o alee ca oricare alta din oraș. Nimic ieșit din comun, o micuță poartă pe care, de când s-a mutat Taylor, scrie „Știu că vei avea probleme dacă treci de poartă. Nu intra!” Dacă ignori mesajul, ai de a face cu paznicii ce cutreieă terenul.

Taylor a cumpărat reședința 2013. Însă istoria casei nu începe cu Taylor Swift, care mai degrabă a adus din nou în memoria tuturor, și prin cțntec și prin comportament, pe Rebekah Harkness, cea care a deținut casa între 1950 și 1982. O artistă cu o personalitate spectauloasă, pe cât de excentrică și controversată, pe atât de bogată, fiind moștenitoarea după soț a trustului petrolier Standard Oil. Excesele și controversele, le-a moștenit acum Taylor, care la scurt timp după ce s-a mutat pe insulă a reușit să devină „paria” orașului. Primele nemulțumiri ale vecinilor extrem de înstăriți dar nu la fel de cunoscuți ca Taylor, au fost legate de traficul creat de potopul de fani care voiau doar să-i vadă casa.

Apoi, s-au supărat că Taylor a îndrăznit să-și revendice partea de plajă pe care o deținea pe bună dreptate, dar pe care oamenii o foloseau după bunul lor plac de ani de zile. Ultima nemulțumire a pornit de la dorința lui Swift de a reconstrui un dig pe propria proprietate.

Oamenii au susținut că digul – menit să combată daunele provocate de eroziune – ar împiedica accesul publicului și ar ruina popularul loc de surfing.

Cu toate șicanele, Taylor Swift declara în emisiunea Ellenei DeGeneres că locul ei preferat de vacanță rămâne Rhode Island.

Foto: vulture.com

Un design care oferă luxul simplității și farmecul autentic al Transilvaniei

Despre dragostea Alteței Sale Regale Prinţul Charles pentru Transilvania rurală şi autentică s-a tot vorbit. Casele de pe Valea Zălanului, Viscri şi Micloşoara, restaurate şi introduse în circuit turistic, au devenit destinaţie preferată printre lorzii britanici şi vest europenii dornici de a experimenta un alt fel de turism. Ne-am reîntors la Micloșoara să aflăm povestea amenajării caselor de oaspeți pe care familia contelui Kálnoky le-a făcut faimoase în toată lumea.

Pasiunea Contelui Tibor Kálnoky pentru arhitectură și conservarea moștenirii culturale a familiei sale s-a transformat într-unul dintre cele mai deosebite concepte de dezvoltare durabilă. Este mai mult decât turism, este o muncă de Sisif care a început în urmă cu 20 de ani și care cuprinde mai multe localități din Transilvania.

“Sunt trei sate în care activăm, Micloșoara, Valea Zălanului și Valea Crișului și am dori să salvăm cât mai multe case bătranești, pe cât este posibil, în baza aceluiași concept. Adică să pregătim casele astfel  încât oamenii să vină să stea în ele și să mănânce acolo și să petreacă un timp de calitate, câteva zile sau poate o săptămână departe de agitația urbană“, explică contele Kálnoky.

1_0_0_1649084863_01619 (1)

Contele Tibor Kálnoky

Toate acțiunile pe care familia Kálnoky le realizează au la bază conservarea patrimoniului cultural, iar acest lucru nu se referă doar la restaurarea arhitecturală, ci și la modul în care aceste case sunt decorate și pregătite să primească oaspeți. La fel ca și munca de conservare care trebuie realizată cu tehnici tradiționale și materiale similare cu cele folosite la construcția originală, iar interioarele trebuie să păstreze acel farmec arhaic al timpurilor în care tihna și armonia erau principalele criterii. Acest lucru presupune găsirea și selectarea, dar mai ales restaurarea, obiectelor de mobilier și de decor antique, un proces pe care familia Contelui îl face constant.

“Căutăm mobilă veche de aproape 20 de ani. Am început să căutăm devreme, avem ateliere de restaurare ceea ce înseamnă că până și obiectele care sunt într-o stare foarte gravă le putem reface, prin urmare nu aruncăm nimic, din contră, ce aruncă alții noi preluăm și restaurăm, iar mai apoi vedem unde le putem integra. În cele mai multe cazuri chiar obiectele ne spun unde trebuie să fie amplasate, mai degrabă, decât să alegem noi unde vrem să le amplasăm. Scopul final este acela de a obține armonia “, povestește  Contele Kálnoky.

Ideea din spatele acestui efort imens este ca cei care ajung în vizită,  în oricare dintre aceste case, să experimenteze  “luxul simplității” și farmecul autentic al Transilvaniei. Clădirile resturate și puse în circuitul turistic din Micloșoara datează din anul 1800 sau chiar mai devreme, și au același farmec ca în urmă cu sute de ani. Acestea sunt înconjurate cu grădini spațioase, în care natura este la ea acasă, fiind prezente până și berze care își fac cuiburi în apropiere. Cum spuneam, la interior au fost mobilate elegant cu mobilier vechi transilvănean în stil românesc, secuiesc și săsesc. Fiecare casă sau cameră are o tematică, iar mobilierul și decorațiunile sunt integrate în tema respectivă.  Semnătura stilistică îi aparține Contesei Anna Kálnoky care se implică în toate etapele proiectelor de design interior. Pe Contesă am descoperit-o lucrând la ultimele detalii pentru o nouă cameră dedicată ASR Prințului Charles, iar laitmotivul întregii amenajări este armonia și sentimentul de odihnă și calm pe care o amenajare rustică cu influențe clasice ni-l oferă.

“Ceea ce ne dorim să obținem este acea atmosfera veche. De exemplu, pentru această cameră (n.r . Prince’s Room ) am dorit să folosesc mai multe culori, cu toate că am păstrat, așa cum se făcea în vechime,  numai culoarea alb care se obținea prin văruirea pereților. Oricum, noi suntem aici în Transilvania, în Micloșoara, dar folosim obiecte de decor și mobilier din Transilvania dar și din toată țară.  Ce găsim frumos românesc, săsesc sau secuiesc, încercăm să le folosim și să le arătăm “, explică Contesa Anna Kálnoky.

1_0_0_1649084913_03927

Contele si Contesa Kálnoky verificand ultimele detalii ale amenajării camerei Prințului 

Camera Husarilor sau Camera Păstorilor sunt alte două exemple în care pasiunea pentru trecut și confortul contemporan au fost îmbinate cu success. Astfel, de exemplu, în camera Husarilor o ușa restaurată din secolul 17 maschează cu success baia modernă. În cameră, mobilierul vechi, specific  zonei, a fost dispus cu mult bun gust, iar cromatică te duce cu gândul la timpurile de altă dată.

Camera Husarilor 

1_0_0_1649862128_08220

1_0_0_1649855935_08350

1_0_0_1649855932_04410

Camera Păstorilor

1_0_0_1649862453_09058

1_0_0_1649856499_07647

1_0_0_1649856499_09305

Nu toate mobilele sunt vechi, unele dintre acestea sunt antichizate tocmai pentru a se potrivi în concept.

“De exemplu pentru Camera Prințului, patul este nou și este făcut de cineva care se ocupă cu realizarea de mobile cu aspect antichizat. În rest, totul este foarte vechi, inclusiv fețele de masă sau de pernă”, mai spune Contesa Anna Kálnoky.

Nimeni nu poate contesta farmecul rustic și caracterul original al locului, cei care ajung acolo sunt purtați parcă în timp, într-un decor de poveste desprins din secolul XIX-lea. Familia Kálnoky este si cea care administrează proprietăţile din Ardeal ale prinţului Charles, moştenitorul coroanei britanice.

“În Valea Zălanului, am pregătit un loc pentru ASR Prințul  de Wales. Acesta este un iubitor al naturii, iar acolo este foarte multă natură sălbatică și intenționăm să le arătăm oaspeților noștrii biodiversitatea prin intermediul workshop-urilor și al drumețiilor “, mai spune Contele Tibor Kálnoky.

ASR Prințul Charles deține două proprietăți în afară Marii Britanii  și ambele sunt în Transilvania. Una se află la Viscri, iar cea de-a doua este locul personal de relaxare, la Valea Zălanului. Alteța Sa Regală apreciază peisajul cultural și natural nealterat, precum și diversitatea tradițiilor din zona. Atunci când vine în Transilvania, una dintre activitățile sale preferate sunt plimbările lungi, în natură, împreună cu familia și prietenii Contelui Tibor Kálnoky.

Peisajele naturale nealterate sunt extrem de apreciate de cei care vizitează zona.

1_0_0_1649855941_01873 1_0_0_1649855929_08726

De amenajarea proprietăților Alteței Sale Regale Prințul Charles s-a ocupat tot Contesa Anna Kálnoky, la solicitarea acestuia. Atentă la fiecare detaliu, Contesa Ana Kálnoky, este cea care alege și proiecteză atmosfera interioară a caselor de oaspeți, așa că nu s-a dat înlături să vopsescă covoarele din casele ASR Prințului Charles pentru că nuanțele pe care și le dorea nu erau de găsit.

“Am făcut asta deoarece covoarele sunt ultimele piese pe care le folosesc când aranjez o cameră, și atunci acestea trebuie să se potrivească cu ce este în camera respectivă. A fost chiar o problemă, la momentul respectiv, pentru că nu am găsit culorile pe care vroiam eu și atunci am fost nevoită să vopsesc eu lână, care este un material foarte bun și se spală foarte ușor “ povestește Contesa Anna Kálnoky.

Misiunea ei nu a fost uşoară, mai ales în cazul amenajării castelului din localitate. Aici designul trebuia să reflecte stilul de viață al celor care au locuit în el de-a lungul vremii. Scrinuri, sobe autentice, un pian Streicher original (acelaşi model pe care îl folosea şi Johannes Brahms), mobilier Bidermeier, vestimentaţie de epocă şi obiecte care au legăură cu istoria familiei Kálnoky, sunt doar câteva din detaliile pe care vi le vom prezenta într-un articol viitor.

Multumiri: Fundatiei Kálnoky si Contelui Tibor Kálnoky

Kalnoky Guest Houses

Din coșul naturii: plante din flora spontană comestibile

0

Cum luna Martie a fost destul de capricioasă și Aprilie pare că a venit pe deplin doar în calendar, anul acesta parcă toate plantele au întârziat să apară.

Avem deci șansa în zilele de vacanță din preajma Sărbătorilor Pascale să facem excursii în natura proaspăt renăscută, și să ne bucurăm de prospețimea unor plante comestibile din flora spontană.

1_0_0_1649433502_05882

Din multitudinea de plante care se pot culege în această perioadă, vă prezentăm pe scurt câteva care sunt ușor de recunoscut.

Leurda, Allium ursinum

1_3_838_1649433496_02264

Planta vedetă a internetului în perioada aceasta. Are doar două frunze oval-ascuțite aparent separate, și recomandarea tuturor este să fim responsabili și să culegem doar una. Este greu de confundat cu alte plante cu aspect asemănător, datorită mirosului său pregnant de usturoi, atât de puternic încât e de preferat să o culegeți cu mănuși. Frunzele sale se pot adăuga în salate, supe și pesto. Odată cu apariția florilor, frunzele nu mai sunt comestibile, în schimb se pot utiliza florile în salate sau se pot mura.

Mesteacăn, Betula pendula

1_0_0_1649433497_00674

Frunzele tinere de mesteacăn se pot face ceai, având un conținut ridicat de flavoizi, saponine și tanin. Are un gust care aduce a mentă, și este bogat în vitamina C.

Coacăz negru, Ribes nigrum

1_3_838_1649433496_02629

Până la vară când putem să culegem fructele de coacăz, această plantă ne bucură primăverile cu frunzele sale. Acestea se pot folosi în ceai, ajutându-ne cu reglarea aparatului digestiv, dar pot fi folosite și ca mirodenie.

Nalba mică/de pădure, Malva sylvestris

1_3_838_1649433497_02408

Cam de la toate plantele frunzele se culeg până nu dau florile, florile cam toată vara iar semințele înspre toamnă. Nalba mică nu face excepție.
Frunzele sale pot fi un substitut pentru spanac, sau se pot face sarmale cu ele. E adevărat, necesită ceva migală, dar merită efortul. De asemenea se pot adăuga în supe.
Sunt o bombă de sănătate, conținând proteine dublu față de spanac sau kale, având fibre, calciu, magneziu, zinc, precum și vitaminele A, B, C și E.

Rotunjoară, Glechoma hederacea

1_3_838_1649433499_02998

Este o plantă perenă pe care o găsim în special la umbra pădurii. Din punct de vedere medicinal este un excelent expectorant, cu calități anti-inflamatorii, anti-oxidante și antibacteriene.
Are frunzele rotunde sub formă de inimă, ușor păroase, iar în vârf are flori mici de culoare purpurie. Atunci când sunt zdrobite frunzele, emană un parfum ușor mentolat.

Pătlagina, Plantago major

1_3_838_1649433500_01572

V-ați jucat în copilărie rupând frunze de pătlagină? Nu mai știu exact care era jocul, dar îmi amintesc că cel care avea mai multe nervuri, câștiga. Este una dintre cele mai des întâlnite plante. Cred că dacă mergeți până în spatele blocului găsiți câteva tufe, pentru că crește pe aproape orice tip de teren. Are proprietăți anti-inflamatoare, și este benefică atunci când este utilizată extern pentru a vindeca orice rană sau boală a pielii. Ajută de asemenea la refacerea sistemului respiraor, fiind de mare folos în cazul unor alergii.

Există două tipuri de pătlagină, unul cu frunze lunguiețe și altul cu frunze rotunde.

Usturoiță, Alliaria petiolata

1_3_838_1649433500_01777

Așa cum îi spune și numele, avem încă o plantă care aduce la gust cu usturoiul. Este însă cu o aromă mai delicată, și se potrivește foarte bine în sosuri, dressinguri sau pentru supe.

Ok. Am cules plantele și acum ce?

Toate plantele de mai sus se pot usca și păstra pentru a fi consumate ulterior în ceaiuri. Până și leurda și usturoița au calități medicinale.

De asemnenea, se pot folosi în salate, alături de salata de cultură, roșii și castraveți.

Un alt exemplu ar fi ca în clasica ciorbă de salată făcută primăvara, să adăugați câteva frunze de leurdă sau de pătlagină.

Personal, mai fac pesto din plantele comestibile din flora spontană. Exact cum se face cel de busuioc cu ulei, sare, usturoi, branză și semințe. Acesta îl folosesc mai apoi cu paste sau bruschete, sau pentru a da aromă vreunui sos. Are un gust foarte intens, și nu e nevoie de o cantitate mare pentru a-și face simțită prezenta.

1_3_838_1649433496_01191

Mie îmi place să spun despre acest tip de hrană că este „medicament pe pâine”, nu pentru că are un gust rău – aparte cu siguranță, mai ales când consumi pentru prima dată, ci pentru că plantele sălbatice sunt pline de vitamine, minerale și alte minunății, în cantitate mult mai mare decât cele cultivate.

Foto: arhiva personală, pexels.com

Planșe plante: biolib.de

Cum să îți amenjezi apartamentul dacă ai pisică

Familia noastră extinsă cuprinde deseori și una sau mai multe pisici. Și dacă tot fac parte din familie, de ce să nu le alocăm dedicat un colțișor din locuință, unde să amenajăm special pentru ele un spațiu care să răspundă nevoilor lor.

Așa cum noi suntem unici, la fel și pisicile au fiecare personalitatea lor. Și nevoile lor personalizate. E adevărat, putem vorbi ca fiind de bază doar cele legate de hrană și de tăviță. Dar nu e chiar așa, pentru că o pisică mai are nevoie de un loc unde să se odihnească liniștită, undă să se joace și să socializeze.

Locul unde să ia masa

Pisicilor le place să mănânce într-un loc curat și ferit. Nu intrăm în discuții legate de dietă, dar se recomandă să fie obișnuite să mănânce diversificat. E simplu și la îndemână să apelăm la bobițe sau pliculețe, însă e bine să le oferim și mâncare gătită (cam ce pregătim pentru noi, dar fără condimente) pentru a le asigura cât mai mulți nutrienți și pentru a nu-i face mofturoști. Neapărat să aibă un vas cu apă, cât mai proaspătă.

Toaleta

Ahhh tăvița! Pisicile acoperă totul pentru că genetic știu că trebuie să-și șteargă urmele, astfel încât să nu știe potențialii inamici că acolo e casa ei. De aceea, din punct de vedere igienic dar și pentru a-i creea intimitate, poate cel potrivit este ca tăvița să fie pusă intr-un dulăpior adaptat astfel încât pisica să intre când dorește și să fie și ușor de curățat. Ocicum, tăvița nu are ce cauta în viziunea pisicii, în aproprierea locului de luat masa.

Joaca

Mai ales când sunt mici, pisicile se joacă foarte mult. Este modul lor de a descoperii lumea. Chiar dacă au o altă pisică drept partener, au nevoie de ceva jucării. Unele ca substitut al șoricelului ce l-ar prinde de ar trăi pe afară, altele care să le ajute să-și întrețină gheruțele.

Nu e nevoie de jucării scumpe și nu știu câte, asta mai degrabă este bucuria noastră. Ghemul de ață atârnat de vreun mâner, este jucăria perfectă pentru un pisic. Și pentru a-și ascuții unghiile e necesar mai degrabă o bucată de lemn, îmbrăcată sau nu în sfoară. Mult mai bine decât manerul canapelei. Dacă nu apreciază

Pisicile adoră să se cațere. Dacă doriți să nu atace obiectele de decor și cărțiile preferate, construiții câteva rafturi speciale. Veți avea cele mai fericite pisici.

Somnul

Pisicile sunt sensibile la mediul înconjurător. Zgomotul excesiv sau alți factori de stres le influențează starea emoțională și sănătatea. O să vă arate pisica unde este locul ei preferat pentru această activitate. Sau locurile. Și știți cum se zice „nu sta unde doarme pisica”, încercați să acceptați rolul de protector energetic al casei.

Puteți pune perne sau paturi suspendate de calorifere și pervaz, pentru că pisicile adoră căldura.

Dacă observați că ii place să doarmă în locuri ascunse, o cutie de carton poate deveni dormitorul pisicii. Cu un pic de lipici și un material, în maxim jumătate de oră ați realizat cutia preferată pentru super somn.

Plantele

Pisicile au nevoie sa mănânce plante pentru că le ajută să elimine din stomac părul înghițit. Asta în special primăvara și vara când năpârlesc pentru că este cald. E de preferat să aibă un ghiveci cu iarba mâței sau alte plante care le sunt de folos și le plac. Altfel, vor mânca orice plantă găsesc la îndemână, și unele nu le sunt benefice.

În final, nu uitați de protecțiile de la geamuri. Pasiunea lor pentru vânătoare poate fi uneori periculoasă. Este de preferat să puneți plase de metal, cele de plastic fiind ușor de tăiat de gheara unei pisici.

Și nu pot să nu vă recomand ca atunci când o pisică vrea să vă facă „masaj”, să o lăsați. Mai ales dacă ați avut o zi grea și poate vă gândiți că o baie cu sare e perfectă pentru a vă relaxa. Faceți baia, dar după ce v-a făcut terapie pisica.

Foto: pexels.com

Chiuveta din bucătărie, o alegere dificilă

0

Ne amăgim singuri dacă spunem că e un lucru simplu să alegi modelul chiuvetei, atunci când renovăm sau reamenajăm bucătăria. Sunt atât de multe opțiuni de modele și materiale, încât chiar trebuie să analizăm ce este mai potrivit pentru noi.

Avem de pus în balanță între prețuri, forme, materiale, și să ținem cont că fiecare model vine cu avantaje și dezavantaje.

Dar să trecem în revistă care sunt cele mai des întâlnite modele.

1. În funcție de modul în care se montează, avem chiuvete încastrabile sprijinite pe blat, chiuvete încastrabile prinse cu cleme și chiuvete integrate în blat.

Cele care sunt sprijinite pe blat sunt cele mai des întâlnite prin bucătăriile din lume. Marele lor avantaj este acela că se montează foarte ușor. E nevoie doar să decupăm blatul de bucătărie la dimensiunea dată în template-ul oferit de producător, și să așezăm chiuveta la locul ei. Greutatea ei este susținută de mobila pe care se sprijină. Pentru stabilitate se lipește marginea ei cu silicon de blatul pe care se suprapune.Alt avantaj este acela că prețul acestui model de chiuvetă este în general mai mic ca alte tipuri.

Însă prezintă și un mic, dar important dezavantaj: faptul că apa care sare pe blat are tendința de a intra sub chiuvetă, iar în timp este necesar să desfacem, curățăm și refacem, montajul chiuvetei pe blat, existând riscul apariție mucegaiului.

În schimb, montajul chiuvetelor prinse cu cleme se face de sub blat. Asta elimină dezavantajul modelului de mai sus, însă e nevoie de mai multă pricepere sau de un specialist să facă lucrările de montaj. De obicei, aceste chiuvete sunt de calitate mai bună, însă și mai costisitoare. Râmăne și la acest model riscul creării de mucegai, de data asta între blat și chiuvetă.

2. Un alt criteriu de alegere a chiuvetei este numărul de cuve ale chiuvetei. Avem deci versiunea cu cuvă unică, dublă sau (rareori și de obicei la comandă) multiple.

E clar că numărul de cuve este determinat de dimensiunea bucătăriei pe de o parte, dar putem alege o chiuvetă cu o singură cuvă și dacă avem spațiu destul și o mașină de spălat vase.

Pentru că în general se aleg chiuvetele duble pentru a destina una din cuve pentru spălarea alimentelor și una pentru vase. Avantajul acestui model este versatilitatea lor (spălat, curățat, scurs), însă pot fi neîncăpătoare pentru oalele de gătit mai mari. De asemenea, putem avea peretele despărțitor dintre cuve cu înățimea egală cu chiuveta, sau mai jos – permițând alt fel manevrarea vaselor în chiuvetă.

3. Picurătorul este un alt element de luat în considerare când alegem o chiuvetă. Indiferent dacă este simplă sau dublă, prezența unui picurător este binevenită, pentru a pune la zvântat vesela sau alimentele.

4. Materialul din care este făcută chiuveta. Cele de inox sunt cel mai frecvent întâlnite, iar cele din materiale composite (granit, tectonit etc) sunt cele mai spectaculoase. Mai rar se găsesc din fontă emailată, cumpărate mai degrabă de la demolări și refăcute.  Chiuvetele de inox sunt ușor de întreținut și curățat, însă cele din materiale composite, cu aspectul lor piatră, au pe lângă avantajul estetic și pe cel al durabilității.

5. În funcție de poziționarea chiuvetei, avem modele care se pot monta oriunde pe blat sau chiuvete de colț. Atunci când optăm pentru un model de pus oriunde pe blat, mai avem de ales și de care parte să fie cuva (în cazul celor cu picurător), în stânga sau în dreapta celui care folosește chiuveta.

6. Sunt evident numeroase modele de chiuvete, și spațiul unui articol nu ne permite să le enumerăm pe toate, așa că încheiem cu menționarea faptului că putem opta pentru o chiuvetă cu formă rotundă sau una pătrată/dreptunghiulară.

Foto: pexels.com