Acasă Blog Pagina 17

Orașele viitorului, orașe digitale?

0

Simțim deja în orașe pulsul provocărilor și oportunităților generate de cea de-a patra revoluție industrială. Având în vedere că 56% din populația lumii trăiește în prezent în așezările urbane, aceste zone devin vitale pentru redresarea noastră economică.

Convergența tehnologiilor smart, de la IoT la Edge, le face deja mai inteligente, mai sigure și mai adaptabile. Dar viitorul nostru posibil vine cu și mai multe oportunități și va putea fi realizat doar prin investiții în tehnologiile 5G.

Pe măsură ce migrația se intensifică, ne putem aștepta ca 68% din populația globală să locuiască în orașe până în 2050 . Populația în plină expansiune va determina noi moduri de a trăi și de a se deplasa. Așteptările cetățenilor evoluează deja, pe măsură ce crește nivelul de alfabetizare digitală și iau avânt serviciile la cerere, bazate pe date.

Pandemia a accelerat aceste schimbări, iar acum este momentul să facem bilanțul. Cât de inteligente sunt deja orașele noastre? Cât de inteligente ne dorim să fie?

Sunt întrebări incitante și există un întreg ecosistem de furnizori telecom și de infrastructură gata să răspundă. Depinde de ingeniozitatea companiilor să facă legătura între diverse posibilități. Companiile trebuie să se concentreze asupra punctelor de fricțiune zilnice ale cetățenilor și să investească în tehnologiile 5G care vor permite găsirea de soluții.

Este nevoie de o comunitate și de un ecosistem potrivite pentru a cultiva potențialul orașului digital. Companiile trebuie mai întâi să înțeleagă amploarea oportunităților care se prefigurează. Acest lucru înseamnă să evaluăm unde ne aflăm, încotro ne îndreptăm și cum să exploatăm acest potențial.

Trecerea de la pandemie la „noul normal” nu a făcut decât să accelereze schimbările inevitabile de paradigmă. Munca de oriunde a pus lumina reflectoarelor asupra infrastructurii digitale și asupra modului în care ne folosim spațiile publice. Natura crizei din domeniul sănătății publice a necesitat o „abordare a întregii societăți” cu partajarea deschisă a datelor.

Comerțul electronic și experiența de cumpărături omnichannel în plină expansiune au evidențiat dorințele consumatorilor în analiza celor care urmăresc datele privind comportamentul. Acestea sunt doar câteva exemple de numeroase straturi de date neexploatate la toate nivelurile într-un oraș digital. Volumul de date este în creștere, complex și depinde de strategii multi-cloud simplificate.

Acești trei factori – sectorul public, mediul de afaceri și experții în tehnologie -, care colaborează pentru a se asigura că orașele prosperă pe baza inteligenței în creștere, sunt parte esențială din numeroasele succese înregistrate până în prezent.

Tehnologiile Edge și IoT deschid deja calea cu inovații în materie de orașe digitale, reducând numărul deceselor pe șosele prin gestionarea îmbunătățită a traficului și mobilitatea autonomă. Între timp, tehnologiile de inteligență artificială cresc siguranța publică și micșorează timpii de răspuns pentru intervențiile în situații de urgență, cu ajutorul Edge Computing și Analytics, soluții care permit obținerea de informații esențiale în timp real.

Foto: pexels.com

Arta și plasticul salvează meseriile pe cale de dispariție și mediul

0

Când vine vorba de plastic, un lucru este cert: este durabil. Are viață chiar prea lungă atunci când ajunge aruncat pe văi și prin oceane. Reciclarea este o soluție, însă mulți artiști au reușit să-i dea o nouă viață integrându-l în diverse lucrări.

Alvaro Catalán de Ocón este unul dintre acei artiști preocupați de impactul pe care îl are asupra mediului, plasticul nereciclat. Inițial a fost impresionat de situația din Amazon, Columbia. Astfel, în 2011 a lansat un proiect de design – PETlamp, ca soluție la această problemă. Ideea lui răspunde de fapt la două probleme: cea de mediu și cea a a unei vechi meserii pe cale de dispariție, și anume cea a artizanilor care realizeaza împletitituri din diverse fibre naturale după tehnici străvechi.

Acesta a apelat la diverse triburi, din diverse zone ale lumii, și împreună realizează lămpi a căror abajururi sunt realizate prin împletirea fibrelor cu fâșii de plastic, după modele realizate de Alvaro și inspirate din cultura locală. Până acum a colaborat cu comunități din Colombia, Chile, Japan, Thailanda și Ethiopia, transformând împreună deșeurile de plastic în obiecte de iluminat. Una dintre cele mai impresionante lucrări ale sale, este inspirată din cultura aborigenă a tribului Yolngu din nordul Australiei.

În toate proiectele sale Catalán de Ocón dă libertate deplină artizanilor, fără a avea altă cerință decât acea de a fi inserat și plastic din PET-uri. În acest proiect au fost create abajururi uriașe, inspirate din forma tradițională a carpetelor din frunze de palmier. Materialele naturale sunt vopsite în culori solare, folosind în tehnici vechi cu pigmenți naturali – cum ar fi cenușa sau coaja de eucalipt. Fibrele sunt mai întâi fierte cu coloranți, iar mai apoi uscate la soare. În final, au fost prinse mai multe „carpete” între ele, rezultând o lampă cu  multiple becuri. “Totul s-a transformat într-o complexă și armonioasă instalație, care reprezintă echilibrat legătura dintre triburile aborigene, tehnicile de împletire, elemente geografice și design”, spune despre această lucrare Alvaro Catalán de Ocón.

Foto: PETlamp

O fabrică abandonată de ciment transformată într-o oază de creație

Descoperirea pur întâmplătoare a unei fabrici abandonate de ciment, avea să-i schimbe arhitectului de origine spaniola Ricardo Bofill întreaga viață. Într-una din plimbările făcute la marginea orașului Barcelona în 1973, Bofill a dat peste construcția dărăpănată a unei fabrici construite imediat după cel de-al doilea războ mondial pentru a susține nevoia de materiale de construcții necesare reconstrucției Spaniei.

Fabrica ieșise de ceva timp din uz, iar natura începuse să recupereze cele 30 de silozuri, turnul de fum, uriașele săli de mașini, dar exact asta l-a făcut pe Ricardo să se îndrăgostească iremediabil de acest loc.

La Fabrica are acum o altă destinație, și printre altele găzduiește birourile studiolui său de arhitectură Taller de Arquitectura. Totul ascuns într-o oază de natură luxuriantă. Transformarea celor aproximativ 3000 de metrii pătrați este un proces continuu, Bofill și echipa lui renovând constant spațiul și plantând noi și noi zone cu vegetație. Rezultatul este un amestec de stiluri arhitecturale, dar care crează un spațiu ecletic de mare rafinament.

Ca în orice proiect de renovare, primul pas făcut de Bonfill a fost acela de a demola și elimina toate structurile care nu mai putea fi integrate. Când a găsit fabrica, totul era o imensă ruină cu scări ce nu mai aveau destinație, cu bucăți de tavan ce atârnau de un fir de beton și mormane de cărămizi. Curățenia generală a scos la lumină elemente spectaculoase, care mai apoi au fost integrate în reconversia ca studio a spațiului.

Au fost păstrate opt dintre silozuri, acestea devenind birouri, arhive, o bibliotecă, un mini-cinema și locuința familiei Bofill. Spațiul central dintre silozuri este denumit “The Cathedral” și este destinat expozițiilor de artă, concertelor, sau altor proiecte culturale în care este implicat studioul lui Ricardo. Totul într-o mare de palmieri, măslini, iederă, conifere și eucalipt.

“Acesta este locul din lume în care pot creea cel mai bine și trăi cel mai frumos”, declară Bofill, care vede La Fabrica precum o sculptură care încet prinde formă. “Pentru mine este singurul loc unde mă pot concentra și unde îmi vin cele mai inedite idei, în cel mai abstract mod. Fabrica este un loc magic, cu o atmosferă stranie pe care un ochi neformat nu o poate percepe. Îmi place ca totul să fie perfect organizat și programat aici, ca un fel de ritual. În mod paradoxal totul este în contrast cu viața mea anterioară acestui loc, o viață tumultoasă de nomad.”

Dincolo de modul în care Bofill a dat o nouă utilitate acestui spațiu industrial, este fascinant cum natura a acaparat vechea construcție, diluând treptat barierele.

Celebrul arhitect a încetat din viață în luna ianuarie a acestui an dar a lăsat o moștenire arhitecturală greu de egalat.

Sursa Foto & Video: Ricardo Bofill

Casă colaj realizată din materiale reciclate și recuperate

Acestei case i-am putea spune la fel de bine „casa puzzle”. Un amalgam de materiale și obiecte luate de la centrele de reciclare și demolări, recondiționate și îmbinate creativ, într-o casă pe 4 nivele, cu o suprafață totală de 520mp, care are vedere panoramică asupra orașului Mumbai, lift, piscină și curte interioară.

Echipa studioului indian S+PS Architecs s-au inspirat exact din viața de zi cu zi a orașului. Mumbai este o metropolă caracterizată de creativitate, culoare, adaptabilitate, cu aer eclelctic și improviații la tot pasul. Toate acestea arată latura ingenuă a locuitorilor săi, capabili să folosească în mod util tot ce au la dispoziție. Asta s-a dorit prin acest proiect, în care o echipă la fel de diversă ca și materialele folosite, a dorit să demonstreze că a recicla și combina obiecte care aparent nu au legătură între ele, este posibil chiar și într-un proiect de lux.

Tonul este dat chiar de fațada casei realizată din multiple ferestre și uși, adunate de prin oraș de la centrele de colectare. Peretelele este punctul forte a camerei de zi, așa cum în curtea interioară este perete-sculptură din bucăți de țevi de metal, care reproduce o tâmplărie de bambus. Partea interesantă este aceea că, de fapt, instalația de țevi este un sistem de colectare a apei de ploaie și că în sezonul musonic „cântă“.

În fapt, curtea interioară este cu adevărat interioară. Ea este poziționată la etajul întâi a casei și combină eclectic mai multe materiale, creânduse astfel zone vizibil delimitate pentru relaxare, grădinărit și chiar pentru compost.

Urcăm direct la ultimul nivel al casei unde o terasă uriașă permite o vedere panoramică asupra Mumbai-ului. Ca totul să fie wow, un pavilion de metal și sticlă, pe a cărui acoperiș sunt panourile solare care asigură parte din energia electrică necesară casei, găzduiește o cameră de oaspeți cu adevărat luminoasă. Mai multe coloane de lemn sculptat, care au câteva sute de ani, dau o notă aparte pavilionului-dormitor.

Fiecare colțisor din Casa colaj este o combinație între vechi și nou. Totul cu gândul la viitor, dacă ținem cont și de sistemul fotovltaic, bazinul de colectare a apei de ploaie, stația de compost și alte elemente ce asigură sustenabilitatea casei.

Pentru iubitorii de minimalism poate părea mult, însă atenția la fiecare detaliu este impresionantă. Peste tot întâlnim constrast și echilibru între trecut și prezent, tradițional și contemporan, materiale brute și suprafinisate.

Pare o casă uriașă, dar trebuie menționat faptul că trăiesc aici patru generații. Probabil ăsta este și motivul pentru care fiecare spațiu are atât de multe elemente combinate. Fiecare a venit în noua casă cu proprile amintiri și vise.

Foto: Photographix

Grădina senzorială

0

Simplist vorbind, o grădină senzorială este o grădină a simțurilor. Un loc în care experimentăm, și unde văzul, mirosul, tactilul, auzul și gustul, sunt provocate la maxim.

Orice grădină senzorială se bazează pe invitația de a interacționa cu elementele sale. Fie că sunt frunzele plantelor, florile copacilor, pietrișul din alei, apa din fântână sau cărămida din zidul ce o delimitează. Totul este acolo pentru a fi privit cu atenție, mirosit cu încântare, atins pentru a descoperi texturi și ascultat fiece sunet ca și cum am asculta încălzirea unei orchestre înainte de concert, și, nu în ultimul rând, gustat.

Prin urmare avem o grădină în care nu vor lipsi flori parfumate și colorate, structuri și elemnete de decor din diverse materiale, legume și pomi fructiferi, fântâni și iazuri, alei pavate diferit.

Tot ce se găsește într-o grădină de acest fel este menit să acopere o paletă cât mai vastă a elementelor care ne stimulează simțurile. E la urma urmei o grădină în care vizitatorii descoperă mediul înconjurător, care este uneori cu scop terapeutic, fiind des folosită în terapiile persoanelor cu autism.

Prin urmare o grădină senzorială nu are la intrare pancarda „nu călcați iarba”. Din contră, ești încurajat să atingi și experimentezi, pentru a te conecta dincolo de văz cu fiecare element.Dar cum stimulăm fiecare simț? Iată câteva ideei.

Văz

Orice grădină ne stimulează mai întâi văzul. Că până ajungem să pășim în ea, zărim de departe culoarea florilor, nunanțele de verde ale frunzelor și forma diferită a plantelor.

E adevărat că în natură lucrurile sunt amestecate, însă în cazul în care grădina va avea scop terapeutic, este important să nu fie supra stimulativă, și cromatica plantelor să fie cumva pe nuanțe, pentru a nu obosi privitorul.

Tot pentru a stimula acest simț avem diverse materiale: cărămizi, diverse tipuri de lemn, pietre, metal și sticlă.

Miros

Prospețimea ierbii abia tăiate, mirosul de pământ lucrat, parfumul florilor, toate acestea sunt stimuli ce crează serotonină și dopamină în creierul uman.

Din persfectiva acestui simț, o grădină senzorială poate să includă plante aromatice, trandafiri, iasomie și lavandă.

Fiecare plantă stimulează mai multe simțuri, și asta este frumusețea unei astfel de grădini.

Auz

Clipocitul apei într-un iaz, ciripitul păsărilor, vântul care trece printre tijele de Bambus sau iarba de Pampas, zumzetul bondarilor și a albinelor, ploaia care „cântă” ca la orgă prin burlane de diverse dimensiuni, toate acestea sunt sunete diferite care crează o adevărată simfonie a naturii.

Până și liniștea ireală a ninsorii, poate stimula creierul nostru, aducând-ne pace în minte și corp.

Într-o grădină senzorială vom avea și alei din pietriș pe diferite dimensiuni, care scot sunete diverse atunci când pășim pe ele.

Avem pe de o parte sunetul naturii și pe de altă parte sunetul interacțiunii noastre cu natura. Idea e că de fapt suntem parte din Natură și cântăm împreunăcu ea un concert al liniștii.

Tactil

Într-o grădiună senzorială se regăsesc texturi diferite, încorporând elemente constrastante de la dur la moale, fin și rugos, solid sau fluid.

Ca exemple perfecte avem frunzele moi dar și aspre în acelasși timp a plantei Limba mielului (Stachys byzantina), asprimea frunzelor ierburilor ornamentale, sau consistența delicată a frunzelor suculentelor, sau moliciunea diverselor specii de mușchi.

La asta se adaugă diferite texturi ale pietrelor de pe alei, a lemnului băncilor sau fierul forjat ale unor arcade pentru plante cățărătoare. La toate astea, se pot adauga elemnte de cărămidă, sticlă sau lut.

Și din nou, vorbim de apă. Fie că avem o fântână care susură sau o istalație de vapori cu care udăm plantele, din nou simțurile noastre vor fi stimulate când atingem apa, prospețimea ei dând restart la toate gândurile.

Gust

Ca în orice grădină, în anotimpul roadelor acest simț este cel mai stimulat. Accentul este pus pe gustul fără aditivi. Să cunoaștem cum este pe bune gustul roșiilor, morcovilor, căpșunilor, ardeilor, salviei, mușețelului. Fără sare, îndulcitori sau alte condimente.

Pentru siguranța vizitatorilor, mai ales dacă sunt cu nevoi speciale, se vor planta doar legume, arbuști și pomi fructiferi, și plante comestibile, care nu au posibile efecte secundare.

Și în final iată un exercițiu de conectare la elementele unei grădini senzoriale.

Mai întâi așează-te pe o băncuță și acordă-ți câteva momente pentru a te liniști și relaxa. E de preferat să ai la îndemână ceva pe ce să scrii. E suficient și telefonul.

După câteva respirații profunde privește în jur și vezi care sunt primele 5 elemente (obiecte sau plante) care îți atrag mai întâi atenția. Din acestea alege 4 pe care să le și atingi. Ascultă cu ateție sunetele emise de 3 dintre ele. Miroase 2. Și gustă 1.

Foto: pexels.com