Blog | casamagazin.ro

Din coșul naturii: plante din flora spontană comestibile

Food & Wine

-

4 octombrie 2023

Din coșul naturii: plante din flora spontană comestibile

Cum luna Martie a fost destul de capricioasă și Aprilie pare că a venit pe deplin doar în calendar, anul acesta parcă toate plantele au întârziat să apară.

Avem deci șansa în zilele de vacanță din preajma Sărbătorilor Pascale să facem excursii în natura proaspăt renăscută, și să ne bucurăm de prospețimea unor plante comestibile din flora spontană.

Din multitudinea de plante care se pot culege în această perioadă, vă prezentăm pe scurt câteva care sunt ușor de recunoscut.

Leurda, Allium ursinum

Planta vedetă a internetului în perioada aceasta. Are doar două frunze oval-ascuțite aparent separate, și recomandarea tuturor este să fim responsabili și să culegem doar una. Este greu de confundat cu alte plante cu aspect asemănător, datorită mirosului său pregnant de usturoi, atât de puternic încât e de preferat să o culegeți cu mănuși. Frunzele sale se pot adăuga în salate, supe și pesto. Odată cu apariția florilor, frunzele nu mai sunt comestibile, în schimb se pot utiliza florile în salate sau se pot mura.

Mesteacăn, Betula pendula

Frunzele tinere de mesteacăn se pot face ceai, având un conținut ridicat de flavoizi, saponine și tanin. Are un gust care aduce a mentă, și este bogat în vitamina C.

Coacăz negru, Ribes nigrum

Până la vară când putem să culegem fructele de coacăz, această plantă ne bucură primăverile cu frunzele sale. Acestea se pot folosi în ceai, ajutându-ne cu reglarea aparatului digestiv, dar pot fi folosite și ca mirodenie.

Nalba mică/de pădure, Malva sylvestris

Cam de la toate plantele frunzele se culeg până nu dau florile, florile cam toată vara iar semințele înspre toamnă. Nalba mică nu face excepție.
Frunzele sale pot fi un substitut pentru spanac, sau se pot face sarmale cu ele. E adevărat, necesită ceva migală, dar merită efortul. De asemenea se pot adăuga în supe.
Sunt o bombă de sănătate, conținând proteine dublu față de spanac sau kale, având fibre, calciu, magneziu, zinc, precum și vitaminele A, B, C și E.

Rotunjoară, Glechoma hederacea

Este o plantă perenă pe care o găsim în special la umbra pădurii. Din punct de vedere medicinal este un excelent expectorant, cu calități anti-inflamatorii, anti-oxidante și antibacteriene.
Are frunzele rotunde sub formă de inimă, ușor păroase, iar în vârf are flori mici de culoare purpurie. Atunci când sunt zdrobite frunzele, emană un parfum ușor mentolat.

Pătlagina, Plantago major

V-ați jucat în copilărie rupând frunze de pătlagină? Nu mai știu exact care era jocul, dar îmi amintesc că cel care avea mai multe nervuri, câștiga. Este una dintre cele mai des întâlnite plante. Cred că dacă mergeți până în spatele blocului găsiți câteva tufe, pentru că crește pe aproape orice tip de teren. Are proprietăți anti-inflamatoare, și este benefică atunci când este utilizată extern pentru a vindeca orice rană sau boală a pielii. Ajută de asemenea la refacerea sistemului respiraor, fiind de mare folos în cazul unor alergii.

Există două tipuri de pătlagină, unul cu frunze lunguiețe și altul cu frunze rotunde.

Usturoiță, Alliaria petiolata

Așa cum îi spune și numele, avem încă o plantă care aduce la gust cu usturoiul. Este însă cu o aromă mai delicată, și se potrivește foarte bine în sosuri, dressinguri sau pentru supe.

Ok. Am cules plantele și acum ce?

Toate plantele de mai sus se pot usca și păstra pentru a fi consumate ulterior în ceaiuri. Până și leurda și usturoița au calități medicinale.

De asemnenea, se pot folosi în salate, alături de salata de cultură, roșii și castraveți.

Un alt exemplu ar fi ca în clasica ciorbă de salată făcută primăvara, să adăugați câteva frunze de leurdă sau de pătlagină.

Personal, mai fac pesto din plantele comestibile din flora spontană. Exact cum se face cel de busuioc cu ulei, sare, usturoi, branză și semințe. Acesta îl folosesc mai apoi cu paste sau bruschete, sau pentru a da aromă vreunui sos. Are un gust foarte intens, și nu e nevoie de o cantitate mare pentru a-și face simțită prezenta.

Mie îmi place să spun despre acest tip de hrană că este „medicament pe pâine”, nu pentru că are un gust rău – aparte cu siguranță, mai ales când consumi pentru prima dată, ci pentru că plantele sălbatice sunt pline de vitamine, minerale și alte minunății, în cantitate mult mai mare decât cele cultivate.

Foto: arhiva personală, pexels.com

Planșe plante: biolib.de

Cum să îți amenjezi apartamentul dacă ai pisică

Adriana Chiru

-

4 octombrie 2023

0

Cum să îți amenjezi apartamentul dacă ai pisică

Familia noastră extinsă cuprinde deseori și una sau mai multe pisici. Și dacă tot fac parte din familie, de ce să nu le alocăm dedicat un colțișor din locuință, unde să amenajăm special pentru ele un spațiu care să răspundă nevoilor lor.

Așa cum noi suntem unici, la fel și pisicile au fiecare personalitatea lor. Și nevoile lor personalizate. E adevărat, putem vorbi ca fiind de bază doar cele legate de hrană și de tăviță. Dar nu e chiar așa, pentru că o pisică mai are nevoie de un loc unde să se odihnească liniștită, undă să se joace și să socializeze.

Locul unde să ia masa

Pisicilor le place să mănânce într-un loc curat și ferit. Nu intrăm în discuții legate de dietă, dar se recomandă să fie obișnuite să mănânce diversificat. E simplu și la îndemână să apelăm la bobițe sau pliculețe, însă e bine să le oferim și mâncare gătită (cam ce pregătim pentru noi, dar fără condimente) pentru a le asigura cât mai mulți nutrienți și pentru a nu-i face mofturoști. Neapărat să aibă un vas cu apă, cât mai proaspătă.

Toaleta

Ahhh tăvița! Pisicile acoperă totul pentru că genetic știu că trebuie să-și șteargă urmele, astfel încât să nu știe potențialii inamici că acolo e casa ei. De aceea, din punct de vedere igienic dar și pentru a-i creea intimitate, poate cel potrivit este ca tăvița să fie pusă intr-un dulăpior adaptat astfel încât pisica să intre când dorește și să fie și ușor de curățat. Ocicum, tăvița nu are ce cauta în viziunea pisicii, în aproprierea locului de luat masa.

Joaca

Mai ales când sunt mici, pisicile se joacă foarte mult. Este modul lor de a descoperii lumea. Chiar dacă au o altă pisică drept partener, au nevoie de ceva jucării. Unele ca substitut al șoricelului ce l-ar prinde de ar trăi pe afară, altele care să le ajute să-și întrețină gheruțele.

Nu e nevoie de jucării scumpe și nu știu câte, asta mai degrabă este bucuria noastră. Ghemul de ață atârnat de vreun mâner, este jucăria perfectă pentru un pisic. Și pentru a-și ascuții unghiile e necesar mai degrabă o bucată de lemn, îmbrăcată sau nu în sfoară. Mult mai bine decât manerul canapelei. Dacă nu apreciază

Pisicile adoră să se cațere. Dacă doriți să nu atace obiectele de decor și cărțiile preferate, construiții câteva rafturi speciale. Veți avea cele mai fericite pisici.

Somnul

Pisicile sunt sensibile la mediul înconjurător. Zgomotul excesiv sau alți factori de stres le influențează starea emoțională și sănătatea. O să vă arate pisica unde este locul ei preferat pentru această activitate. Sau locurile. Și știți cum se zice „nu sta unde doarme pisica”, încercați să acceptați rolul de protector energetic al casei.

Puteți pune perne sau paturi suspendate de calorifere și pervaz, pentru că pisicile adoră căldura.

Dacă observați că ii place să doarmă în locuri ascunse, o cutie de carton poate deveni dormitorul pisicii. Cu un pic de lipici și un material, în maxim jumătate de oră ați realizat cutia preferată pentru super somn.

Plantele

Pisicile au nevoie sa mănânce plante pentru că le ajută să elimine din stomac părul înghițit. Asta în special primăvara și vara când năpârlesc pentru că este cald. E de preferat să aibă un ghiveci cu iarba mâței sau alte plante care le sunt de folos și le plac. Altfel, vor mânca orice plantă găsesc la îndemână, și unele nu le sunt benefice.

În final, nu uitați de protecțiile de la geamuri. Pasiunea lor pentru vânătoare poate fi uneori periculoasă. Este de preferat să puneți plase de metal, cele de plastic fiind ușor de tăiat de gheara unei pisici.

Și nu pot să nu vă recomand ca atunci când o pisică vrea să vă facă „masaj”, să o lăsați. Mai ales dacă ați avut o zi grea și poate vă gândiți că o baie cu sare e perfectă pentru a vă relaxa. Faceți baia, dar după ce v-a făcut terapie pisica.

Foto: pexels.com

Chiuveta din bucătărie, o alegere dificilă

Bucatarie

Adriana Chiru

-

4 octombrie 2023

0

Chiuveta din bucătărie, o alegere dificilă

Ne amăgim singuri dacă spunem că e un lucru simplu să alegi modelul chiuvetei, atunci când renovăm sau reamenajăm bucătăria. Sunt atât de multe opțiuni de modele și materiale, încât chiar trebuie să analizăm ce este mai potrivit pentru noi.

Avem de pus în balanță între prețuri, forme, materiale, și să ținem cont că fiecare model vine cu avantaje și dezavantaje.

Dar să trecem în revistă care sunt cele mai des întâlnite modele.

1. În funcție de modul în care se montează, avem chiuvete încastrabile sprijinite pe blat, chiuvete încastrabile prinse cu cleme și chiuvete integrate în blat.

Cele care sunt sprijinite pe blat sunt cele mai des întâlnite prin bucătăriile din lume. Marele lor avantaj este acela că se montează foarte ușor. E nevoie doar să decupăm blatul de bucătărie la dimensiunea dată în template-ul oferit de producător, și să așezăm chiuveta la locul ei. Greutatea ei este susținută de mobila pe care se sprijină. Pentru stabilitate se lipește marginea ei cu silicon de blatul pe care se suprapune.Alt avantaj este acela că prețul acestui model de chiuvetă este în general mai mic ca alte tipuri.

Însă prezintă și un mic, dar important dezavantaj: faptul că apa care sare pe blat are tendința de a intra sub chiuvetă, iar în timp este necesar să desfacem, curățăm și refacem, montajul chiuvetei pe blat, existând riscul apariție mucegaiului.

În schimb, montajul chiuvetelor prinse cu cleme se face de sub blat. Asta elimină dezavantajul modelului de mai sus, însă e nevoie de mai multă pricepere sau de un specialist să facă lucrările de montaj. De obicei, aceste chiuvete sunt de calitate mai bună, însă și mai costisitoare. Râmăne și la acest model riscul creării de mucegai, de data asta între blat și chiuvetă.

2. Un alt criteriu de alegere a chiuvetei este numărul de cuve ale chiuvetei. Avem deci versiunea cu cuvă unică, dublă sau (rareori și de obicei la comandă) multiple.

E clar că numărul de cuve este determinat de dimensiunea bucătăriei pe de o parte, dar putem alege o chiuvetă cu o singură cuvă și dacă avem spațiu destul și o mașină de spălat vase.

Pentru că în general se aleg chiuvetele duble pentru a destina una din cuve pentru spălarea alimentelor și una pentru vase. Avantajul acestui model este versatilitatea lor (spălat, curățat, scurs), însă pot fi neîncăpătoare pentru oalele de gătit mai mari. De asemenea, putem avea peretele despărțitor dintre cuve cu înățimea egală cu chiuveta, sau mai jos – permițând alt fel manevrarea vaselor în chiuvetă.

3. Picurătorul este un alt element de luat în considerare când alegem o chiuvetă. Indiferent dacă este simplă sau dublă, prezența unui picurător este binevenită, pentru a pune la zvântat vesela sau alimentele.

4. Materialul din care este făcută chiuveta. Cele de inox sunt cel mai frecvent întâlnite, iar cele din materiale composite (granit, tectonit etc) sunt cele mai spectaculoase. Mai rar se găsesc din fontă emailată, cumpărate mai degrabă de la demolări și refăcute. Chiuvetele de inox sunt ușor de întreținut și curățat, însă cele din materiale composite, cu aspectul lor piatră, au pe lângă avantajul estetic și pe cel al durabilității.

5. În funcție de poziționarea chiuvetei, avem modele care se pot monta oriunde pe blat sau chiuvete de colț. Atunci când optăm pentru un model de pus oriunde pe blat, mai avem de ales și de care parte să fie cuva (în cazul celor cu picurător), în stânga sau în dreapta celui care folosește chiuveta.

6. Sunt evident numeroase modele de chiuvete, și spațiul unui articol nu ne permite să le enumerăm pe toate, așa că încheiem cu menționarea faptului că putem opta pentru o chiuvetă cu formă rotundă sau una pătrată/dreptunghiulară.

Foto: pexels.com

Cum funcționează pompele de căldură aer-apă

Adriana Chiru

-

4 octombrie 2023

0

Cum funcționează pompele de căldură aer-apă

Ariston România popularizează tehnologia momentului pentru confortul termic, pompele de căldură aer- apă Nimbus S Net. Pentru a înțelege mai bine cum funcționează acestea, am vizitat o casă care are integrat un astfel de sistem și se află într- o zonă în care lipsește rețeaua de gaze naturale. Aici am stat de vorba cu Faur Bela, instalatorul care a montat și racordat pompa de căldură aer- apă de la Ariston. Acesta ne-a explicat că acest sistem este ușor de montat și este mult mai ieftin în exploatare comparativ cu oricare altă tehnologie.

” Casa este folosită doar în weekend, fiind o persoană activă, proprietarul stă în Drobeta Turnu Severin, și asta l-a făcut să aleagă această soluție pentru că este mai ieftină comparativ cu centralele pe peleți sau pe lemne, sisteme care necesită întreținere specializată pe care nu o poate face oricine, așa, în cazul de față, lucrurile sunt foarte simple și prin telefon se rezolva tot. Este o soluție extraordinară pentru cei care au casele foarte izoalate și nu numai. ” ne-a explicat Faur Bela.

În contextul scumpirii combustibililor fosili cum sunt gazele naturale, dar și a peletilor, acest tip de sistem asigură un confort termic la costuri mici și poate funcționa independent de rețelele de gaz sau electricitate.

” Că să va faceți o idee aici a fost montată și o centrală pe peleți, care a fost folosită timp de 5 ani. Având în vedere că prețul peleților a crescut foarte mult, cred că este o idee mai convenabilă această alternativă. În perioada, în care noi am montat pompa de căldură aer-apă, undeva prin luna ianuarie a acestui an, temperaturile nu au fost foarte scazute și atunci instalația a funcționat cu un coeficient de performanta de 1,9 când la exterior au fost -12 grade Celsius, pe perioada nopții. In februarie, instalația a functionat cu un coeficient de performanță de 2,5-3,5, la un kw consumat, în interiorul casei se introduc la acest consum aproximativ 3,5 kw termici. ” ne-a mai explicat Faur Bela.

Pompele de căldură aer-apă se pot integra fie într-un sistem de încălzire deja existent sau chiar din faza inițială de construcție. De asemenea, se pot folosi atât pentru încălzirea în pardoseală, lucru indicat de altfel pentru o eficiență mai mare, cât și pentru sitemele cu radiatoare.

” Teoretic comparația cea mai uzuală a unei pomape de căldură aer-apă se face cu sistemele pe gaz, dar cea mai bună diferențiere se face la o centrală electrică raportată la o pompă de căldură. Sunt șanse, dacă, de expemplu o centrală electrică a mers cu un agent de 55 de grade și o pompă de căldură merge cu un agent termic de 35-40 de grade, eficiența să fie cu până la 60% mai mare în favoarea pompei de căldură”, explică Ing. Bogdan Badea, specialistul Ariston.

Eficiența pompelor de căldură aer-apă este cu atât mai mare cu cât imobilul în care este utilizată are o izolație termică mai bună.

” Cu cât casa unde se montează o pompă de căldură este mai bine gândită și izolația, termosistemul și sistemul vitrat sunt mai bine făcute, cu atâta investiția inițială într-un echipament va fi mai mică. De ce? Pentru că vom avea nevoie de un echipament cu putere mult mai mică ” mai spune Ing. Bogdan Badea.

Numărul celor care aleg să achiziționeze pompe de căldură este în creștere, potrivit unor studii recente. De altfel, consumatorii vest-europeni au făcut deja trecerea către această tehnologie iar piața UE continua să se extinda rapid. Același studii mai arată și că, dintre toate tipurile de pompe, cele aer-apă au cea mai mare rată de răspândire.

Unelte de secol XII folosite la refacerea catedralei Notre-Dame

Stiri
Travel

Adriana Chiru

-

4 octombrie 2023

0

Unelte de secol XII folosite la refacerea catedralei Notre-Dame

Cum ar fi să se renoveze acoperișul catedralei pariziene cu ajutorul uneltelor și tehnicilor folosite la construcția sa, acum câteva secole? A fost provocarea făcută soțiilor Brown, doi experți în arheologie experimentală, din partea fiicei lor, pe când acoperișul Notre-Dame încă fumega după incendiu.

Rick și Laura Brown, sunt profesori la Colegiul de Artă și Design din Massachusetts. Rick este chiar șef de catedră, specialitatea arheologie experimentală. Cu alte cuvinte, își învață studenții practic cum se construia în diverse perioade istorice, folosind instrumentele și tehnicile vremii respective.

De altfel, soții Brown au la activ foarte multe proiecte de reconstrucții istorice. Ei s-au cunoscut în anii 70, pe când studiau sculptura la Universitatea din Georgia. La scurt timp după terminarea facultății s-au stabilit în Boston. Fascinați de arhitectura zonei, s-au alăturat unui grup de tâmplari și alți meseriași, care lucrau numai cu tehnici vechi și doar cu materiale tradiționale, în special lemn.

Întâmplarea face ca, în 1998 pe când se întorcea de la un workshop de recreere în mărime naturală a unui trebuchet (catapultă cu contragreutate), Rick să călătorească în avion alături de Michael Barnes, un producător de televiziune, care imediat i-a propus o colaborare în care să recreeze arme istorice într-o emisiune dedicată intitulată “Secrets of Lost Empires.”

Prin urmare provocarea fiicei lor de a se implica cumva în reconstrucția Notre-Dame, nu putea să fie decât acceptată și mai mult, demonstrată că este realizabilă. S-au adresat grupul francez Tâmplari fără Frontiere, și împreună cu studenții lor, soții Brown s-au oferit să facă un proiect pilot prin care să se vadă dacă este posibil. Au primit de la partea franceză planurile șarpantei care susținea acoperișul peste cor, și care a fost construită în 1180.

Brown a parteneriat cu Școala de Arhitectură și Proiectare a Universității Catolice din Washington D.C., care a devenit gazda acestui proiect care s-a desfășurat ca un curs de vară pentru studenți. Timp de aproape două săptămâni, în curtea bisericii Universității, zeci de tâmplari și studenți au cioplit cu unelte medievale bușteni de stejar alb, aduși cu caii, pentru a recrea șarpanta catedralei conform planului primit.

Tot proiectul a fost făcut fără a folosi scule electrice, indiferent că vorbim de tăiere, finisare sau montaj. Exact ca în vremurile preindustriale ale omenirii. Bărzi, topoare, dălți și ferăstraie manuale, scripete de lemn și frînghii din cânepă, multă cunoaștere și multă muncă fizică. Dar cu toate acestea, structura de 4 tone avea în a zecea zi de proiect, toate elementele terminate și urma să fie montată în poziție verticală. Un imens puzzle tridimensional cu piese de sute de kilograme s-a asamblat în 10 minute. Și în semn de respect pentru tradițiile trecute, cel mai tânăr membru a echipei a urcat să lege în vârful șarpantei un mănunchi de crengi tinere de stejar, ca ofrandă de mulțumire pentru sacrificiul copacilor.

Iar după două zile șarpanta a fost demontată și remontată în holul Muzeului Național de Construcții din Washington, unde structura a fost expusă timp de două luni pentru a fi admirată de vizitatori. Pe urmă a fost expusă la Muzeul Millennium Gate din Antlanta.

Momentan nu se știe dacă va călători și la Paris ca parte a reconstrucției, cert este că François Calame, fondatorul grupului Tâmplari fără Frontiere a fost impresionat de proiectul soțiilor Brown, afirmând că îl percepe ca „un gest extraordinar pentru noi în Franța, în marea tradiție a prieteniei dintre țările noastre.”

La rândul său, Rick Brown a declarat că „Unii dintre noi au comparat acest lucru cu momentul în care Franța a dat Americii Statuia Libertății. Pentru noi, acesta ar fi cadou nostru dat înapoi francezilor”.

Foto: pexels.com și Shuran Huang