Japonia se confruntă cu una dintre cele mai neobișnuite crize imobiliare din lume. Deși dispune de una dintre cele mai dezvoltate economii globale, Țara soarelui răsare are milioane de locuințe care rămân nelocuite, în special în zonele rurale. Fenomenul nu este unul marginal, ci afectează structura socială și economică a țării. Atâta doar că japonezii au decis să nu stea cu brațele în sân și să caute soluții pentru e rezolva problema acută cu care se confruntă. Iar folosirea AI pentru detactarea locuințelor abandonate este o variantă de luat în seamă. Cu mai puțin de jumătate de milion de case neocupate și lăsate de izbeliște, Statul român are altă viziune: Dumnezeu cu mila! Vezi, în cele ce urmează, în ce constă fenomenul caselor abandonate și cum se gândesc japonezii să îl combată.
Japonia, țara paradoxului imobiliar. Milioane de locuințe abandonate
Conform datelor oficiale, Japonia are peste 8,5 milioane de case abandonate, cunoscute local sub numele de akiya. Estimările Institutului de Cercetare Nomura indică un număr chiar mai mare, apropiat de 11 milioane, iar proiecțiile arată că până în 2033 peste 30% din fondul locativ ar putea fi neocupat.
Cum au apărut „orașele fantomă”
Depopularea zonelor rurale este rezultatul unui fenomen început în urmă cu decenii. Tinerii japonezi au migrat constant către marile orașe, în căutarea locurilor de muncă și a unui stil de viață modern, lăsând satele și orașele mici aproape goale.
Case ieftine, interes scăzut
În multe regiuni, locuințele se vând la prețuri extrem de mici, uneori sub 25.000 de dolari. Cu toate acestea, cererea internă rămâne scăzută. Cultura japoneză favorizează construcțiile noi, iar casele vechi sunt percepute ca fiind depășite și nesigure.
Teama de cutremure și clădiri vechi
Un factor important care duce la abandonarea caselor îl reprezintă siguranța structurală. Multe akiya au fost construite înainte de 1981, anul în care Japonia a modificat legislația privind rezistența la cutremure. Pentru mulți cumpărători, costurile de consolidare sunt însemnate și, ca atare, descurajante.
Dreptul de proprietate complică lucrurile
Autoritățile japoneze nu pot interveni ușor asupra acestor locuințe. Legile stricte privind proprietatea fac dificilă demolarea sau recondiționarea forțată. În multe cazuri, nici nu se mai știe cine este proprietarul legal.
Necazul lor, oportunitatea altora
Pentru cumpărătorii străini, akiya reprezintă o șansă rară. Prețurile mici și potențialul turistic au atras investitori care transformă aceste case în reședințe de vacanță sau în unități de închiriere pe termen scurt.
Renovări mai ieftine decât în Occident
Mai multe familii venite din Europa sau America de Nord au declarat că renovarea unei akiya este mai accesibilă decât achiziția unei locuințe în orașele mari din țările de origine. Chiar și cu investiții consistente, costul total rămâne competitiv.
Fenomenul caselor abandonate. Akiya, o afacere pentru unii
Unii investitori au mers mai departe și au construit adevărate afaceri în jurul acestor case. Turismul rural, experiențele tradiționale și cazările alternative au devenit surse stabile de venit.
Statul japonez caută soluții tehnologice
Problema a devenit suficient de gravă încât guvernul a început să caute soluții sistemice. Una dintre ele este utilizarea inteligenței artificiale pentru identificarea locuințelor cu risc ridicat de abandon.
Inteligența artificială intră în joc
Ministerul Infrastructurii și Ministerul Afacerilor Interne din Japonia dezvoltă un sistem care corelează date administrative cu algoritmi IA. Sunt analizate informații precum vârsta locatarilor, consumul de apă, structura clădirii și vechimea construcției.
Cum funcționează sistemul
Dacă o locuință din lemn, veche, cu consum redus de utilități și cu un locatar în vârstă prezintă un risc ridicat, sistemul generează un raport automat. Rezultatele sunt afișate pe hărți digitale cu probabilități de abandon.
Scopul este prevenția
Autoritățile nu vor să reacționeze târziu, ci să prevină abandonul. Ideea este ca locuințele să fie puse pe piață sau demolate înainte de a deveni pericole pentru comunitate. De altfel, publicația niponă The Japan Times a relatat despre acest demers guvernamental, subliniind importanța tehnologiei în gestionarea crizei imobiliare:
„Guvernul Japoniei a început să utilizeze inteligența artificială pentru a identifica locuințele cu risc de abandon, în încercarea de a preveni degradarea pe termen lung a fondului locativ”, notează The Japan Times.
Fenomenul caselor abandonate. Agenții imobiliari, greu de convins
Deși statul vrea să reactiveze piața, agenții imobiliari sunt reticenți. Prețurile mici ale locuințelor abandonate fac ca tranzacțiile să fie nerentabile din perspectiva comisioanelor. Pentru a stimula implicarea agențiilor, guvernul a decis să suplimenteze comisioanele plătite acestora. Măsura are rolul de a aduce pe piață locuințe care altfel ar rămâne ignorate.
Demolare sau reabilitare forțată
Pentru clădirile aflate într-o stare avansată de degradare, autoritățile locale pot obliga proprietarii să le recondiționeze sau pot decide demolarea acestora, conform acelorași surse citate de The Japan Times.
România, aceeași Mărie, dar cu o pălărie mai mică
Fenomenul locuințelor goale nu este specific doar Japoniei. România se confruntă și ea cu o situație similară, însă mult mai puțin discutată public. Datele oficiale arată existența a aproximativ 500.000 de locuințe neocupate. Cum Maria noastră seamănă cu a lor, dar are pălăria sensibil mai mică, devine evident de ce pe autoritățile române le doare… la bască! Oricum, prea puțin sunt cei care decid să restaureze și reabiliteze locuințe vechi.
Recensământul confirmă datele problemei. Una mai proastă decât în Japonia
Conform recensământului din 2022, sute de mii de case și apartamente din România sunt goale. Cauzele sunt multiple: migrația externă, îmbătrânirea populației și lipsa investițiilor în zonele rurale. Raportat la populație, problema este chiar mai gravă decât în Japonia. România are aproximativ 19 milioane de locuitori, iar Japonia peste 124 de milioane, însă diferența numerică a locuințelor goale nu este proporțională.
Satele românești se golesc
La fel ca în Japonia, tinerii români părăsesc satele și orașele mici. Migrația către marile orașe sau în afara țării lasă în urmă locuințe care se degradează rapid.
Case moștenite, dar nefolosite
Un fenomen des întâlnit în România este cel al caselor moștenite. Proprietarii locuiesc în alte orașe sau în străinătate și nu investesc în întreținerea imobilelor.
Fenomenul caselor abandonate. Lipsa unei strategii naționale
Spre deosebire de Japonia, România nu are un program național coerent pentru identificarea și gestionarea locuințelor abandonate. Nu există hărți digitale, analize predictive sau stimulente clare pentru reutilizarea lor.
Potențial imens nevalorificat
Casele goale ar putea deveni o resursă importantă pentru turism rural, locuințe sociale sau relocări. În lipsa unei politici publice clare, acest potențial rămâne blocat.
Tehnologia lipsește din ecuație
În timp ce Japonia folosește inteligența artificială, România se bazează pe date fragmentate și raportări rare. Fără digitalizare, intervenția eficientă este aproape imposibilă.
Riscuri sociale și economice
Locuințele abandonate devin focare de degradare, afectează valoarea proprietăților din jur și pun presiune pe bugetele locale. Costurile pe termen lung sunt mult mai mari decât cele ale unei intervenții timpurii.
Lecții după modelul japonez
Experiența Japoniei arată că problema nu dispare de la sine. Este nevoie de date, tehnologie, stimulente economice și voință politică pentru a readuce aceste locuințe în circuitul economic.
Fenomenul caselor abandonate. O criză ignorată prea mult timp
Atât Japonia, cât și România se confruntă cu efectele îmbătrânirii populației și ale migrației. Diferența este modul de reacție. În timp ce Japonia experimentează soluții moderne, România încă întârzie. Casele abandonate nu sunt doar o problemă imobiliară, ci una socială și economică. Fără intervenții clare, ele riscă să devină simboluri ale declinului demografic și ale lipsei de viziune.
