„Mama, mamaaa, vino!” Și, înainte să apuci să faci doi pași sau să răspunzi, auzi o bufnitură… urmată de plâns cu lacrimi de crocodil.
Ți s-a întâmplat? Este un scenariu extrem de familiar. Și, de multe ori, nu e doar „o întâmplare”, ci rezultatul unui spațiu care nu este gândit pentru copii. Nu vorbim doar despre colțuri ascuțite (deși și ele sunt un pericol real), ci despre ceva mai profund: un acasă care nu este adaptat tuturor celor care trăiesc în el. Pentru că, da casa nu este doar a adulților care au amenajat-o, ci și a copiilor care cresc în ea.
Ne dorim cu toții siguranță pentru copiii noștri, dar, în același timp, este esențial să nu-i ținem într-un „cocon”. Avem nevoie să le oferim:
- libertate
- autonomie
- ocazia de a învăța din propriile experiențe
Ce înseamnă, de fapt, autonomia la copii?
Copiii devin autonomi atunci când mediul le permite să fie. Asta înseamnă că spațiul de acasă, fie că vorbim despre cameră, bucătărie, baie, living sau chiar balcon, trebuie să fie sigur, accesibil, adaptat vârstei și etapei de dezvoltare, simplu/neîncărcat vizual, ușor de înțeles și folosit.
Autonomia nu apare întâmplător, înseamnă:
- dezvoltarea conexiunilor neuronale prin experiențe reale
- capacitatea de a face singuri lucruri potrivite vârstei
- încredere în sine și inițiativă
- conectare cu mediul (aici ne putem inspira din pedagogia Montessori)
- creativitate și inventivitate
Exemple concrete din viața de zi cu zi
Atunci cand camera creste odata cu copilul, el va invata singur, din mers.
Dacă dulapul este la nivelul lui/ei își va alege haine și se va îmbrăca singur/ă.
Dacă biblioteca este la nivelul ochilor, își va alege singur/ă carțile pe care să le răsfoiască și, mai târziu, citească.
Dacă etajera de activități este pe jos, organizată pe categorii clare, la vedere, nu la grămadă, copilul va lua singur jucăriile și le va putea pune la loc odată ce a terminat joaca cu ele.
Dacă patul este jos va urca și va coborî singur/ă.
Dacă există reductor la îndemână și scăriță/înălțător în fața lavoarului, se va putea duce singur/ă la baie.
Daca există un cuier la înălțimea lui/ei își va pune singur/ă geaca în cui.
Daca are acces în bucătărie, printr-un turn de învățare sau înălțător va participa, va învăța și va prinde încredere.
Copiii învață prin imitare
Copiii ne privesc cu admirație și iubire. Și apoi… ne imită.
Când mediul le permite să participe, nu doar să privească, apare magia: învață, experimentează, greșesc, repetă și cresc.
Hai să fim cei care dau aripi copiilor noștri prin spațiile pe care le creăm pentru ei! 🩵
