Situat într-un colț mai puțin cunoscut al Transilvaniei, satul Cobor a devenit scena unui proiect rar întâlnit în România. Vorbim despre recuperarea unor gospodării țărănești abandonate și transformarea lor într-un ansamblu locuibil, funcțional și deschis comunității. Gospodăria Cobor nu este un muzeu în aer liber, ci un loc viu, în care trecutul este integrat în prezent fără artificii inutile.
De la sat părăsit la proiect asumat
Inițiativa a apărut după o vizită întâmplătoare, într-o zonă unde liniștea și lipsa intervențiilor recente au păstrat structura satului aproape intactă. Fără indicatoare, fără trafic, fără turism organizat, Coborul a atras tocmai prin această absență. A urmat decizia de a cumpăra prima casă, apoi încă una, într-un proces firesc, dictat mai degrabă de context decât de un plan de business. Iar de aici, la gospodăria Cobor, iar mai apoi la proiectul grandios al unei așezări neaoșe revitalizate nu a fost decât un pas. Pe care proprietarul domeniului, Silviu Petre, l-a făcut cu brio.
Achiziții simple, începuturi complicate
Primele proprietăți au fost cumpărate rapid, uneori prin acte minimale, așa cum se întâmplă frecvent în satele depopulate. În realitate, ce părea o achiziție de mai multe clădiri s-a dovedit a fi, de fapt, o singură casă încă în picioare și mai multe ruine ascunse de vegetație. Abia după defrișare au ieșit la iveală fundații, ziduri prăbușite și structuri care necesitau reconstrucție aproape completă.
Munca de la zero, cu resurse locale
Curățarea terenului a fost primul pas, realizat cu unelte simple și cu ajutorul oamenilor din sat. Lucrările au continuat în același ritm: fără grabă, fără echipe mari, cu implicare locală. Silviu Petre a ales să lucreze exclusiv cu meșteri din zonă, păstrând nu doar economia locală activă, ci și tehnicile tradiționale de construcție.
Restaurare, nu reconstrucție forțată
Reconstrucția fiecărei case a fost abordată diferit, în funcție de ce a mai putut fi salvat. În cazul unora, au fost păstrați pereții originali. Altele, reinventate după amprenta la sol. O casă datată 1884, cu inscripții originale pe grindă, a devenit nucleul emoțional al proiectului. Restaurarea ei este încă în desfășurare, cu respect strict pentru materialele și proporțiile inițiale.
Șuri și grajduri, adaptate noilor funcțiuni
Două foste grajduri au fost transformate în spații de locuit, păstrând zidurile de piatră și volumele inițiale. O șură arsă înainte de achiziție a fost reconstruită pe aceeași amprentă și adăpostește astăzi un spațiu comun și zone de cazare. O altă șură a devenit punct gastronomic local, dedicat meselor comunitare și evenimentelor restrânse.
Cercetare serioasă și sprijin specializat
Procesul de restaurare a fost susținut de o documentare constantă și de colaborări cu specialiști. Au fost consultate studii despre arhitectura rurală transilvăneană, iar sprijinul Asociația Monumentum a fost esențial în înțelegerea corectă a tehnicilor tradiționale. Totul a fost gândit pentru durabilitate, nu pentru imagine.
Refolosirea materialelor originale
Un principiu-cheie al proiectului a fost reutilizarea. Bârnele vechi au fost curățate și transformate în mobilier sau elemente structurale. Țiglele recuperate au fost remontate pe acoperișuri. Zidurile prăbușite au fost integrate în noile construcții. Nimic nu a fost înlocuit fără a exista un motiv real.
Un proiect care a crescut organic
Inițial, planul era simplu: o casă pentru proprietari, una pentru prieteni, o șură funcțională. Pe parcurs, proiectul a crescut peste așteptări, devenind un ansamblu complex, care a implicat timp, resurse și decizii dificile. Silviu Petre recunoaște că amploarea finală a fost surprinzătoare chiar și pentru cei implicați direct.
Mai mult decât arhitectură
Astăzi, Gospodăria Cobor funcționează ca un exemplu de regenerare rurală coerentă. Nu promite lux, ci experiență autentică. Nu forțează tradiția, ci o folosește exact atât cât trebuie. Pentru Silviu Petre acest loc a devenit și un spațiu de regăsire personală, nu doar un proiect de restaurare.
Un model rar pentru satele României
Într-un context în care multe sate dispar, Gospodăria Cobor arată că patrimoniul rural poate fi salvat fără compromisuri majore. Este nevoie de răbdare, de respect pentru loc și de implicare reală. Nu este un model ușor de replicat, dar este un exemplu clar că se poate.
