Hong Kong este una dintre cele mai dezvoltate regiuni ale lumii, un centru financiar global și un simbol al prosperității asiatice. În spatele zgârie-norilor și al cifrelor record din piața imobiliară se ascunde însă o realitate dură: zeci de mii de oameni trăiesc în spații de doar 1–2 metri pătrați, cunoscute sub numele de „case sicrie” sau „coffin homes”. Casa Magazin îți prezintă, în cele ce urmează, un reportaj despre paradoxul imobiliar al unei mega-metropole. Viața în case sicrie: criza locuințelor din Hong Kong.
Ce sunt „casele sicrie”
Așa-numitele „coffin homes” sunt compartimentări ilegale sau semi-legale ale unor apartamente vechi, transformate în zeci de compartimente minuscule. Fiecare locuință are, în medie, între 1,5 și 2 metri pătrați, suficient cât să încapă un pat, câteva obiecte personale și nimic mai mult. Ceea ce face ca paradoxul imobiliar al unei mega-metropole (în cazul nostru, Hong Kong) să fie cu atât mai uluitor e faptul că Regiunea Administrativă Specială (SAR) a Republicii Populare Chineze este considerată una dintre cele mai dezvoltate regiuni ale lumii.
Fără spațiu pentru viață
În aceste unități nu există loc pentru a sta în picioare, pentru a te întinde complet sau pentru a te mișca normal. Majoritatea locatarilor dorm, mănâncă și își depozitează bunurile în același spațiu. Ușile sunt adesea din plasă metalică sau lemn subțire, iar intimitatea este aproape inexistentă.
Ventilație slabă și căldură extremă
Unul dintre cele mai grave probleme cu care se confruntă Hong Kong-ul este lipsa ventilației. Multe dintre „casele sicrie” la care facem referire nu au ferestre, iar aerul circulă greu. În verile toride din Hong Kong, temperaturile din interior pot depăși frecvent 35 de grade Celsius, amplificând riscurile pentru sănătate.
Chirie mare pentru spații minuscule
Paradoxal, chiria pentru aceste spații este extrem de ridicată raportat la suprafață. Potrivit datelor ONG-urilor locale, un locatar poate plăti echivalentul a 300–500 de euro lunar pentru o „casă” de mărimea unui sicriu. Prețul reflectă presiunea imensă de pe piața imobiliară și nu are, evident, nici o legătură cu confortul oferit.
Paradoxul imobiliar al unei mega-metropole. O criză de locuințe veche de decenii
Criza locuirii din Hong Kong nu este un fenomen recent. De peste 20 de ani, autoritățile și organizațiile internaționale atrag atenția asupra deficitului sever de locuințe accesibile. Cererea mare, suprafața limitată și specula imobiliară au dus la explozia prețurilor.
Inegalitate extremă într-un oraș global
Hong Kong se află constant în topul orașelor cu cei mai mulți miliardari pe cap de locuitor. În același timp, mii de oameni trăiesc sub standardele minime de locuire recomandate de Organizația Națiunilor Unite. Această discrepanță a transformat orașul într-un studiu de caz global privind inegalitatea urbană.
Cine locuiește în aceste spații
Contrar percepției comune, locatarii nu sunt doar persoane fără venituri. Mulți sunt angajați cu normă întreagă: curieri, lucrători în retail, personal de curățenie sau vârstnici cu pensii mici. Pentru ei, „casele sicrie” sunt singura opțiune disponibilă.
Impactul asupra sănătății
Medicii și psihologii avertizează că traiul prelungit în astfel de condiții duce la probleme respiratorii, anxietate, depresie și tulburări de somn. Lipsa luminii naturale și a spațiului personal afectează grav sănătatea mentală, mai ales pe termen lung.
Siguranță și riscuri majore
Supraaglomerarea și instalațiile improvizate cresc riscul de incendii. În ultimii ani, mai multe incidente grave au fost raportate în clădiri unde existau astfel de compartimentări ilegale. Accesul îngreunat și căile de evacuare blocate s-au dovedit a avea, de multe ori, consecințe fatale.
Paradoxul imobiliar al unei mega-metropole. Poziția organizațiilor internaționale
Raportorii ONU pentru dreptul la locuire au catalogat situația din Hong Kong drept „incompatibilă cu standardele minime de trai”. De altfel, organizațiile pentru drepturile omului au solicitat, în repetate rânduri, măsuri urgente pentru eliminarea acestor practici și dezvoltarea de locuințe sociale reale.
Răspunsul autorităților
Guvernul din Hong Kong a anunțat mai multe programe de locuințe publice și planuri de dezvoltare urbană. Cu toate acestea, ritmul construcțiilor este lent, iar listele de așteptare pentru o locuință socială pot depăși 5–6 ani.
De ce persistă fenomenul
Principalele cauze sunt lipsa terenurilor disponibile, controlul strict al dezvoltării urbane și orientarea pieței către investiții de lux. În lipsa unor alternative rapide, oamenii acceptă condiții extreme pentru a rămâne aproape de locurile de muncă.
Problema spațiilor tip sicriu este una globală, nu un caz izolat
Deși Hong Kong este un exemplu extrem, fenomenul locuirii precare există și în alte mari metropole: New York, Londra, Tokyo. Diferența, totuși, vine atunci când vorbim de dimensiunea și tolerarea pe termen lung a acestor condiții.
Viitor incert pentru zeci de mii de oameni
Fără reforme structurale, „casele sicrie” riscă să rămână o soluție de avarie permanentă. Specialiștii în urbanism avertizează că problema nu poate fi rezolvată fără politici publice ferme și investiții masive în locuințe accesibile.
Paradoxul imobiliar al unei mega-metropole. Când prosperitatea economică nu garantează un trai decent
Hong Kong demonstrează că prosperitatea economică nu garantează automat un trai decent pentru toți locuitorii. „Casele sicrie” sunt un simbol al unei crize de locuire profunde, în care spațiul devine un lux, iar viața se comprimă la dimensiunea unui pat.
