Criza locuirii a devenit un punct de atenție pe agenda economică a Uniunii Europene după ce s-a constatat că în intervalul 2010-2025 prețurile locuințelor au crescut cu 60.5% la nivelul uniunii. Este și motivul pentru care Parlamentul European (PE) a adoptat pe 10 martie, o rezoluție amplă privind această criză prin care a cerut Comisiei Europene o strategie pentru locuințe decente, sustenabile și accesibile. Votul vine după mai bine de un deceniu în care locuințele s-au scumpit mult mai repede decât veniturile, oferta nouă a încetinit, iar presiunea s-a mutat dinspre piața imobiliară spre economie, piața muncii și bugetele gospodăriilor. Potrivit PE, este tot mai clar că tema locuirii trebuie tratată ca problemă economică și de capacitate a pieței, nu doar ca dosar social.
Chiriile au urcat doar cu 28,8% în același interval
Motivul acestei solicitări a PE, cum spuneam mai sus, este creșterea accelerată a prețurilor locuințelor între 2010 și trimestrul al doilea din 2025, când s-a făcut analiza. În același interval, chiriile au urcat cu 28,8%, iar 10,6% din populația urbană a UE trăiește în gospodării în care costul locuirii depășește 40% din venitul disponibil. Tot potrivit raportului care a stat la baza rezoluției, într-o noapte obișnuită din Uniune, aproximativ 1,3 milioane de persoane sunt fără adăpost sau în adăposturi de urgență, dintre care aproape 400.000 sunt copii.
Sprijin pentru micro și IMM-uri din sectorul construcțiilor
Parlamentul European spune că locuirea nu mai poate fi tratată doar ca temă socială. În textul adoptat pe 10 martie, eurodeputații cer o strategie europeană pentru locuințe, sprijin mai puternic pentru microîntreprinderile, IMM-urile și profesioniștii din construcții și din domeniul rezidențial. De asemenea, sunt identificate și alte direcții de acțiune, cum ar fi simplificarea achizițiilor publice, mai multă transparență în subcontractare, măsuri pentru mobilitatea forței de muncă și recunoașterea calificărilor, dar și o infrastructură mai bună de date publice despre piața rezidențială și accesul la locuințe. Rezoluția cere și rapoarte anuale despre prețuri, chirii, proprietate, excluziune locativă și impactul fondurilor europene.
S-a construit mai puțin
În spatele acestei rezoluții stă și o problemă de ofertă. Raportul prezentat Parlamentului a aratat o scădere cu 5,7% a construirii în demeniul rezidențial în 2024, după un recul de 2,6% în 2023. Cu alte cuvinte, exact în perioada în care locuințele devin mai greu de cumpărat și mai greu de închiriat, ritmul de livrare a proiectelor noi încetinește. Pentru instituțiile europene, acesta este unul dintre motivele pentru care criza locuirii începe să fie tratată ca problemă de productivitate și capacitate economică, nu doar ca temă de asistență socială.
Ce înseamnă această rezoluție pentru România
Pentru țara noastră, solicitările PE au greutate pentru că multe dintre problemele descrise la nivel european sunt deja vizibile în statisticile recente de la noi. Potrivit celor mai recente date Eurostat, publicate la finalul lui 2025, România a avut în 2024 cea mai mare rată de supraaglomerare din Uniunea Europeană: 40,7%, față de 16,9% media UE. În același timp, România a avut una dintre cele mai mici ponderi ale locuințelor sub-ocupate, de numai 7%, semn că presiunea pe spațiul locativ este ridicată și persistentă.
Românii au restanțe la ipotecă, la chirie sau utilități
Presiunea se vede și în capacitatea de plată. Tot potrivit Eurostat, în 2024, 15% dintre români trăiau în gospodării cu restanțe la ipotecă, chirie sau utilități, față de aproximativ 9% la nivelul UE. În același timp, România a avut cea mai ridicată rată de deprivare materială și socială severă din Uniune, de 17,2%, comparativ cu 6,4% media europeană. Pentru piața rezidențială, aceste cifre spun ceva simplu: costul locuirii apasă pe gospodării nu doar prin prețul casei, ci și prin întreținere, utilități și vulnerabilitate economică mai largă.
Structura pieței accentuează această presiune. Conform datelor Eurostat, 94,4% dintre cetățenii români locuiau în 2024 într-o locuință ocupată de proprietar, cel mai ridicat nivel din Uniune. Asta înseamnă că investiția în renovare, eficiență energetică și întreținere cade, în mare măsură, direct pe proprietar, nu pe un sector instituțional de închiriere suficient de mare încât să absoarbă mai bine costul modernizării.
La această presiune se adaugă și componenta energetică. În raportul de țară al Comisiei Europene, România apare cu 15,2% din populație incapabilă să își mențină locuința suficient de caldă în 2022, peste media UE de 9,3%. Comisia spune și că indicatorii de sărăcie energetică s-au agravat semnificativ, iar ponderea populației afectate a crescut de la 13,1% în 2015 la 15,2% în 2022. Tot același document notează că 77% din consumul de energie primară în locuințele din România merge către încălzire și răcire. Într-o piață în care încălzirea consumă cea mai mare parte din energia casei, calitatea fondului construit și eficiența clădirilor au efect direct asupra costului vieții.
Prețurile au continuat să crească în 2025
Datele mai noi arată că presiunea nu s-a oprit. Potrivit Eurostat, în trimestrul al treilea din 2025, prețurile locuințelor au crescut în România cu 6,6% față de aceeași perioadă din 2024, peste media UE de 5,5%. România a intrat astfel în 2026 cu o piață rezidențială care continuă să se scumpească într-un ritm mai rapid decât media europeană.
În paralel, costurile de construire au rămas o sursă de presiune. Potrivit publicației interactive Eurostat despre locuire, între 2010 și 2023, prețurile de producție pentru clădirile rezidențiale noi au crescut în România cu 116%, față de 52% la nivelul UE. În plus, între 2010 și 2024, inflația cumulată a ajuns în România la 71%, comparativ cu 39% media europeană. Această combinație explică de ce presiunea se vede simultan în locuințele noi, în renovări și în accesibilitatea generală a pieței.
Fondul construit: vechi, greu de modernizat, inegal calitativ
Una dintre cele mai mari vulnerabilități ale României rămâne vârsta fondului construit. Conform unei analize OECD, 70,3% din locuințele din România au fost construite înainte de 1980, peste media UE de 66,4%. OECD leagă explicit calitatea locuirii din România de acest fond construit îmbătrânit. Cum pragul comparabil din sursa internațională este 1980, nu 1990, concluzia prudentă este că ponderea locuințelor construite înainte de 1990 este și mai mare.
O altă evaluare OECD despre România arată mai direct că majoritatea clădirilor au fost construite înainte de 1990 și că peste 35% dintre locuințe au nevoie de reparații urgente. Acesta este unul dintre motivele pentru care renovarea energetică și modernizarea fondului vechi au devenit teme centrale atât în politicile europene, cât și în dezbaterea locală despre locuire.
După 1990, construcția nouă a schimbat geografia rezidențială mai mult decât a rezolvat deficitul. Potrivit unei evaluări susținute de Banca Mondială, 32,5% din locuințele noi construite în România între 1990 și 2015 au fost realizate în zonele suburbane și periurbane ale Bucureștiului și ale municipiilor reședință de județ. Același document arată că dezvoltările rezidențiale de după 1990 au urmat, în multe cazuri, un model de extindere periferică, adesea fără o corelare suficientă cu infrastructura și serviciile urbane.
Câte locuințe noi ar fi necesare
Aici lucrurile devin mai nuanțate. Nu există, în sursele europene deschise, un singur indicator actualizat anual care să spună exact câte locuințe noi îi lipsesc României la nivel național. Dar cele mai credibile evaluări recente arată că problema este concentrată în orașele dinamice. O analiză susținută de Banca Mondială arată că peste 200.000 de persoane ar putea să se mute în viitorul apropiat în ariile urbane funcționale ale Cluj-Napoca și Timișoara, iar estimarea de nevoie de locuințe noi pentru orașele dinamice a fost calculată pornind de la aceste intenții de mobilitate și de la dimensiunea medie a unei gospodării urbane, de 2,5 persoane. Mesajul economic este clar: România nu are doar o problemă de stoc vechi, ci și una de deficit de ofertă acolo unde sunt locurile de muncă și cererea reală.
Aceeași evaluare arată și paradoxul pieței rezidențiale românești: există locuințe, dar nu întotdeauna acolo unde există și cererea cea mai puternică. Rezultatul este un sistem cu redundanță locativă într-o parte a țării și deficit de locuințe în alta. În termeni mai simpli, România nu are doar o problemă de cantitate, ci și una de localizare, calitate și adecvare a fondului construit.
Unde se va simți presiunea rezoluției europene
Cele mai importante trei semnale din rezoluția Parlamentului European au greutate locală. Primul este presiunea pentru simplificarea achizițiilor publice în construcții, într-o piață în care proiectele publice se lovesc frecvent de întârzieri și blocaje procedurale. Al doilea este tema forței de muncă și a calificărilor, într-un sector care funcționează deja sub presiunea deficitului de personal. Al treilea este schimbarea de perspectivă: locuirea accesibilă începe să fie tratată oficial ca o problemă de politică economică, nu doar de protecție socială.
Rezoluția nu este o lege direct aplicabilă. Dar fixează clar direcția în care Bruxelles-ul vrea să împingă discuția: mai multă ofertă, proceduri mai simple, date publice mai bune, forță de muncă mai bine pregătită și o piață rezidențială tratată ca infrastructură economică de bază. Pentru România, unde supraaglomerarea este cea mai ridicată din UE, costul locuirii apasă deja pe bugetele gospodăriilor, iar fondul construit rămâne în mare parte vechi, aceasta este probabil cea mai importantă concluzie a votului din 10 martie.
Surse principale despre rezoluția Parlamentului European
- Parlamentul European, Rezoluția din 10 martie 2026 privind criza locuirii în Uniunea Europeană
- Parlamentul European, Raportul care a stat la baza rezoluției
Surse comparative UE / România despre locuire
- Eurostat, Living conditions in Europe – housing
- Eurostat, Housing in Europe – 2025 edition
- Eurostat, Living conditions in Europe – material deprivation and economic strain
Surse oficiale despre România – componenta energetică și socială
- Comisia Europeană, 2024 Country Report – Romania
Surse despre vechimea fondului construit și structura locuirii
- OECD, Adapting land-use and spatial planning to demographic change in Nord-Vest, Romania
- OECD, OECD Economic Surveys: Romania 2022
Surse despre deficitul localizat de locuințe și dezvoltarea post-1990
- Banca Mondială, Analiză privind locuirea și dezvoltarea urbană în România
