Acoperișul verde nu mai este doar o soluție tehnică folosită pentru reducerea temperaturii unei clădiri sau pentru gestionarea apei de ploaie. În mai multe orașe din lume, suprafața de deasupra clădirilor a fost transformată în adevărate grădini suspendate. Ele dispun de alei, arbori, plante, locuri de odihnă, restaurante, spații pentru evenimente și puncte de belvedere. Unele sunt amplasate pe biblioteci, centre culturale sau magazine. Altele fac parte din proiecte publice de regenerare urbană. Pentru articolul de mai jos am ales exemple în care accesul public este documentat, nu simple clădiri care au vegetație pe acoperiș. Diferența este importantă. Un acoperiș verde poate fi extensiv, cu un strat relativ subțire de substrat și plante rezistente, fără acces pentru public, sau intensiv, cu vegetație mai bogată, alei și zone amenajate pentru oameni. Acoperișurile intensive pot deveni spații recreative, dar necesită o structură și o întreținere diferite față de un acoperiș verde simplu.
De ce au devenit acoperișurile spații publice
În orașele aglomerate, terenul pentru parcuri și grădini este greu de găsit, iar suprafețele construite ocupă o parte tot mai mare din spațiul disponibil. Acoperișul oferă o alternativă: o suprafață deja construită care poate primi o nouă funcție fără extinderea clădirii pe teren. În loc să rămână o zonă tehnică, inaccesibilă, aceasta poate deveni parc, grădină, terasă sau spațiu comunitar. Conceptul este folosit deja în proiecte din Europa, America de Nord și Asia, cu rezultate foarte diferite în funcție de climă și arhitectură.
Beneficiile nu sunt numai vizuale. Vegetația de pe acoperiș reține și încetinește o parte din apa de ploaie, contribuie la răcirea suprafeței și poate reduce efectul de insulă de căldură. Acoperișurile verzi pot reduce temperatura suprafeței acoperișului și pot diminua necesarul de răcire al clădirii. În plus, vegetația poate crea habitate pentru insecte și alte organisme, iar atunci când acoperișul este accesibil, spațiul verde capătă și o funcție socială.
Biblioteca Universității din Varșovia
Unul dintre cele mai interesante exemple europene este grădina de pe acoperișul Bibliotecii Universității din Varșovia. Proiectul este remarcabil nu doar prin dimensiune, ci și prin felul în care arhitectura, vegetația și traseele pietonale au fost integrate într-un singur sistem. Grădina a fost deschisă în 2002 și este accesibilă publicului în sezonul cald. Universitatea precizează că spațiul este împărțit în patru zone, denumite după culorile predominante ale vegetației: auriu, argintiu, carmin și verde.
Acoperișul nu funcționează ca o simplă peluză amplasată deasupra bibliotecii. Vizitatorii pot merge pe alei, pot traversa poduri și pot ajunge la puncte de observație de unde se vede orașul și râul Vistula. Suprafața de peste 10.000 de metri pătrați este tratată ca o adevărată grădină botanică suspendată. Sistemul include zone cu vegetație diferită și mai multe niveluri conectate prin scări și pasarele. Proiectul este un exemplu foarte bun de acoperiș verde intensiv în care funcția ecologică este combinată cu utilizarea publică.
ACROS Fukuoka, clădirea-parc din Japonia
În Japonia, ACROS Fukuoka este unul dintre proiectele care au demonstrat cât de departe poate merge ideea de acoperiș verde accesibil. Clădirea proiectată de Emilio Ambasz are o fațadă orientată către Tenjin Central Park care se transformă într-o succesiune de terase plantate. Din anumite puncte de vedere, construcția pare să continue parcul existent. Treptele și traseele permit vizitatorilor să urce prin vegetație până la nivelurile superioare.
Ghidul oficial al orașului Fukuoka precizează că grădina terasată este deschisă publicului și a devenit un traseu popular de plimbare. Acest lucru este important pentru modul în care trebuie înțeles proiectul. Nu avem doar o clădire cu un acoperiș verde vizibil de la distanță, ci o construcție în care acoperișul este transformat într-un spațiu urban accesibil. Vizitatorul poate urca, se poate opri și poate privi orașul dintr-un punct care, în mod normal, ar fi rămas o zonă tehnică.
Valletta Design Cluster din Malta
Un alt exemplu foarte interesant se află în Valletta, Malta. Valletta Design Cluster a transformat acoperișul unei clădiri istorice într-un spațiu verde destinat comunității. Grădina are aproximativ 500 de metri pătrați și este accesibilă publicului. Proiectul este cu atât mai interesant cu cât vegetația, aleile, zonele de stat și elementele de apă au fost introduse pe acoperișul unei construcții istorice.
Spațiul include aproximativ 270 de metri pătrați de alei și circa 230 de metri pătrați de suprafață plantată. Sunt prevăzute zone de ședere, pavilioane, un mic spațiu pentru spectacole și un iaz natural. Vegetația include specii adaptate climatului mediteranean, printre care măslini și lavandă. Potrivit documentației proiectului, acesta este primul roof garden din Valletta deschis publicului.
Salling Rooftop din Aarhus
În Danemarca, Salling Rooftop din Aarhus arată cum un acoperiș verde poate fi integrat într-o clădire comercială foarte frecventată. Grădina se află deasupra magazinului Salling și este accesibilă gratuit publicului. Proiectul combină vegetația cu terase, locuri de stat și zone pentru servirea mesei. Poziția ridicată oferă perspective asupra centrului orașului, primăriei, catedralei și golfului Aarhus.
Potrivit biroului Henning Larsen, care a lucrat la proiect, Salling Rooftop a atras peste 3,5 milioane de vizitatori de la deschiderea sa în 2017. Cifra arată că un acoperiș verde accesibil nu este neapărat o amenajare de nișă destinată specialiștilor în arhitectură sau peisagistică. Dacă este amplasat într-un loc central și oferă motive reale pentru vizită, poate deveni o destinație urbană importantă.
Crossrail Place din Londra
La Londra, Crossrail Place Roof Garden este un exemplu de spațiu verde ridicat care combină vegetația cu funcții urbane și de agrement. Grădina se află în zona Canary Wharf și poate fi accesată de la nivelul străzii prin scări rulante sau lifturi publice. Spațiul este acoperit de o structură amplă din lemn și include vegetație, locuri de relaxare, un amfiteatru, un pub și un restaurant.
Un studiu publicat de Springer descrie Crossrail Place ca pe un spațiu verde elevat. A fost conceput pentru relaxare, interacțiune socială și apropierea de natură într-o zonă urbană dens construită. Grădina este deschisă publicului fără rezervare prealabilă. Este un exemplu relevant pentru că arată cum o suprafață ridicată poate funcționa simultan ca grădină, spațiu de circulație și loc de socializare.
Green Cloud Garden din Shenzhen
Într-un oraș cu densitate foarte mare precum Shenzhen, fiecare metru pătrat disponibil poate deveni important. Proiectul Green Cloud Garden a fost conceput tocmai pornind de la ideea că un acoperiș poate deveni spațiu comunitar. Grădina este deschisă publicului în timpul zilei. Vizitatorii se pot urca pe acoperiș după înregistrarea la recepție. Proiectul combină vegetația cu agricultura urbană și activitățile comunitare.
Un element interesant este împărțirea unor suprafețe în mici parcele agricole. Locuitorii pot închiria suprafețe reduse pentru cultivarea plantelor, iar spațiul este utilizat și pentru activități comune. Astfel, acoperișul nu mai este doar o grădină ornamentală, ci devine un loc în care oamenii cultivă, socializează și participă la activități. Proiectul demonstrează că un acoperiș verde poate avea o funcție socială la fel de importantă ca aceea ecologică.
Grădina de pe clădirea Davis Center din Central Park
În New York, Davis Center at Harlem Meer oferă un alt model de integrare a vegetației în arhitectura publică. Clădirea este concepută ca un pavilion integrat în topografia Central Park, iar acoperișul verde acoperă întreaga construcție. Proiectul este deschis publicului pe tot parcursul anului și că acoperișul verde este accesibil.
Aici diferența față de un acoperiș verde clasic este foarte clară. Clădirea nu încearcă să se detașeze complet de parc, ci se integrează în peisaj. Acoperișul devine o continuare a terenului și poate fi parcurs de vizitatori. Este o direcție importantă în arhitectura contemporană: în loc ca o clădire să ocupe pur și simplu o bucată de parc, aceasta poate fi proiectată astfel încât o parte din suprafața verde să continue peste construcție.
Atlanta City Hall și acoperișul verde public
Un exemplu mai compact este acoperișul verde al Primăriei din Atlanta. Spațiul are aproximativ 3.300 de metri pătrați și se află la nivelul cinci al clădirii, lângă zona publică de servire a mesei. Proiectul funcționează ca terasă verde și spațiu de întâlnire, fiind accesibil publicului în timpul programului normal al primăriei.
Este un exemplu interesant pentru că nu toate acoperișurile verzi publice trebuie să aibă dimensiunile unei grădini botanice. Un acoperiș mai mic poate fi suficient pentru a crea un loc de odihnă, pentru a demonstra utilizarea vegetației pe o clădire publică și pentru a oferi oamenilor acces la un spațiu verde. Sistemul folosește un substrat ușor, ales astfel încât să reducă încărcarea suplimentară a structurii și să permită drenarea apei.
Extensiv sau intensiv?
Diferența dintre cele două tipuri este importantă pentru orice proiect. Un acoperiș verde extensiv folosește de regulă un substrat mai subțire și plante rezistente, cu necesar redus de întreținere. Este mai ușor și, în general, mai ieftin, dar nu este conceput pentru trafic intens. Un acoperiș intensiv seamănă mai mult cu o grădină obișnuită: are substrat mai adânc, vegetație diversă, uneori arbuști și arbori și poate include alei și zone de stat.
Pentru public, varianta intensivă este de obicei mai potrivită, dar vine cu cerințe tehnice și costuri mai mari. Un acoperiș intensiv destinat accesului public poate costa de câteva ori mai mult decât un acoperiș extensiv fără acces. În schimb, beneficiile sunt diferite: spațiul poate deveni o zonă de recreere, poate crește atractivitatea clădirii și poate oferi un nou loc de întâlnire într-un oraș în care terenul liber este limitat.
Un avantaj important în timpul verii
Vegetatia de pe acoperiș poate contribui la reducerea temperaturii suprafeței clădirii. Plantele oferă umbrire, iar apa eliberată prin evapotranspirație contribuie la răcire. Suprafețele acoperișurilor verzi pot fi mult mai reci decât acoperișurile convenționale în anumite condiții și că vegetația poate reduce necesarul de energie pentru răcirea clădirilor. Efectul exact diferă însă în funcție de climă, tipul de acoperiș și sistemul vegetal folosit.
Pentru spațiile publice, confortul termic este un avantaj important. O grădină de pe acoperiș care oferă umbră, vegetație și locuri de odihnă poate fi mai atractivă decât o terasă minerală expusă direct la soare. În proiectele mari, diferența poate fi importantă și pentru microclimatul local. Acesta este unul dintre motivele pentru care acoperișurile verzi sunt incluse tot mai des în strategiile de adaptare la temperaturile ridicate din orașe.
Acoperișurile verzi pot susține biodiversitatea
Un acoperiș plantat nu va înlocui un parc tradițional, însă poate crea mici zone de habitat într-un oraș dens. Florile pot atrage albine și fluturi, iar vegetația poate oferi hrană și adăpost unor insecte. În funcție de dimensiune și amplasare, mai multe acoperișuri verzi pot contribui la conectarea unor fragmente de vegetație urbană. Este menționat explicit rolul infrastructurii verzi, inclusiv al acoperișurilor verzi, în crearea de habitate și în sprijinirea polenizatorilor.
Alegerea plantelor devine astfel o decizie ecologică, nu doar una estetică. O grădină cu specii diverse și adaptate condițiilor locale poate avea o valoare biologică mai mare decât o suprafață uniformă cu o singură specie. În proiectele accesibile publicului, această diversitate poate fi folosită și în scop educativ. Vizitatorii pot vedea ce plante rezistă pe un acoperiș și cum poate fi creat un mic ecosistem într-un spațiu care, în mod normal, ar fi rămas complet mineral.
România mai are de așteptat până va dezvolta astfel de proiecte
În România, ideea de acoperiș verde este prezentă deja în proiecte de arhitectură și construcții, dar utilizarea acoperișurilor ca spații publice accesibile este încă mult mai puțin răspândită decât în exemplele internaționale. Există însă o bază bună pentru dezvoltare, mai ales în cazul clădirilor publice noi, al centrelor culturale, universităților, mallurilor și proiectelor de regenerare urbană. În loc să fie tratată doar ca o soluție de eficiență energetică, grădina de pe acoperiș poate fi proiectată încă de la început ca spațiu de utilizare publică.
Un punct de plecare poate fi chiar analiza proiectelor internaționale. Pentru România, clima impune alegerea atentă a vegetației, iar perioadele de secetă și temperaturile ridicate din timpul verii fac necesare sisteme de irigații bine gândite. În același timp, ploile abundente impun sisteme eficiente de drenaj și retenție. Așadar, nu este suficient să copiem forma unui proiect din Londra, Varșovia sau Fukuoka. Soluția trebuie adaptată condițiilor locale, structurii clădirii și modului în care spațiul urmează să fie folosit.
Acoperișul devine o nouă destinație
Acoperișurile verzi accesibile publicului arată că suprafața de deasupra unei clădiri poate avea o valoare mult mai mare decât cea pe care i-am acordat-o în mod tradițional. Poate fi grădină, parc, traseu pietonal, loc de belvedere, spațiu pentru agricultură urbană sau punct de întâlnire. În plus, vegetația contribuie la gestionarea apei, la reducerea temperaturilor și la susținerea biodiversității. Beneficiile nu elimină însă necesitatea unei proiectări tehnice riguroase, deoarece greutatea, hidroizolația, drenajul și întreținerea rămân esențiale.
Pentru arhitectura contemporană, direcția este interesantă tocmai prin această combinație dintre funcție și spațiu verde. Exemplele din Varșovia, Fukuoka, Valletta, Aarhus, Londra, Shenzhen și New York demonstrează că acoperișul poate fi transformat într-un loc pe care oamenii îl folosesc, nu doar într-o suprafață pe care o privesc. În orașele unde terenul pentru parcuri este limitat, această idee poate deveni una dintre soluțiile prin care natura este readusă în zonele dense fără extinderea orașului pe terenuri noi.