Când inteligența umană este mai presus de cea artificială

Inteligența artificială își face tot mai mult simțită prezența în industria de real estate. De la conceperea proiectelor și analiza pieței până la promovare și comunicarea cu potențialii cumpărători, instrumentele pe care aceasta ni le pune la dispoziție schimbă modul în care lucrăm. Dar cât de eficiente sunt și unde se oprește, de fapt, contribuția inteligenței artificiale?

Privind piața de marketing imobiliar, observăm un paradox. Deși avem la dispoziție tot mai multe instrumente prin care ne putem diferenția, ajungem să comunicăm tot mai asemănător. Imagini aproape identice, descrieri care pot fi transferate de la un proiect la altul fără prea multe modificări, aceleași promisiuni și aceleași expresii, indiferent de particularitățile produsului imobiliar.

Vorbim despre experiențe unice de locuire, confort redefinit, eleganță, exclusivitate și noi standarde de viață. Folosite abuziv, aceste expresii își diluează sensul, până în punctul în care nu mai transmit aproape nimic despre ceea ce cumpărăm.

Inteligența artificială poate construi o imagine atrăgătoare, poate formula un mesaj convingător și poate anticipa anumite comportamente ale consumatorului. În marketing, toate acestea pot contribui la atragerea atenției. Însă între ceea ce ne atrage atenția și ceea ce ne face să alegem există o diferență importantă.

Și aici intervine inteligența umană

O locuință nu este doar o sumă de caracteristici pe care le putem introduce într-un algoritm. Este spațiul în care ne desfășurăm viața, cu obiceiurile, nevoile și sensibilitățile noastre. Ceea ce pentru cineva reprezintă un avantaj poate fi, pentru altcineva, un inconvenient. Lumina, orientarea, intimitatea, proporțiile unei camere sau relația cu exteriorul au valori diferite pentru fiecare dintre noi.

Nici cel mai performant algoritm nu poate decide în locul nostru ce ne face să ne simțim acasă

Există însă o particularitate a pieței imobiliare din România. În timp ce limbajul de marketing devine tot mai standardizat, criteriile de evaluare și clasificare calitativă a produsului imobiliar nu beneficiază de aceeași standardizare, nici la nivel legislativ, nici la nivelul educației cumpărătorului.

Avem un vocabular comun, dar nu și o unitate de măsură comună pentru toate lucrurile pe care acest vocabular pretinde că le descrie.

În lipsa unor repere clare, cumpărătorul trebuie să își construiască propriul sistem de referință. Să învețe să privească dincolo de imagine, să înțeleagă ce cumpără, să pună întrebări și să stabilească ce are valoare pentru el. Cu alte cuvinte, să își definească propriul standard de locuire, nu să îl preia pe cel sugerat de marketing.

Inteligența artificială nu este adversarul inteligenței umane. Este un instrument valoros, atât timp cât nu îi delegăm și capacitatea noastră de a discerne.

Poate că, într-o industrie în care aproape orice produs poate fi prezentat ca fiind excepțional, adevărata diferență o va face cumpărătorul care știe să recunoască ceea ce este excepțional pentru el.

Iar de aici se deschide o altă discuție: ce mai înseamnă astăzi premium și high-end în real estate, când aceste cuvinte au ajuns să fie folosite pentru produse imobiliare atât de diferite?

Despre diferența dintre valoarea declarată și valoarea reală, într-un editorial viitor.