Când ne gândim la copii, știm cu toții, mai ales părinții care trăiesc asta zi de zi, că orele trec greu, iar anii, mult prea repede. Copiii cresc cât ai clipi, se schimbă fizic și emoțional, își descoperă alte preferințe, alte pasiuni și alte moduri de a-și petrece timpul acasă. Într-o zi construiesc turnuri pe covor, iar câțiva ani mai târziu au nevoie de un birou pentru teme și de un loc în care să stea la povești cu prietenii.
Și atunci cred că merită să ne întrebăm: camerele lor cresc odată cu ei? Se adaptează noilor etape, îi susțin în drumul spre autonomie și independență? Îi inspiră și le oferă acel cocon în care să se simtă în siguranță, până când își vor întinde aripile dincolo de cuibul părinților?
Dar ce înseamnă, concret, o cameră care crește odată cu copilul?
Pentru mine, ca designer de interior pentru familii, înseamnă un spațiu potrivit copilului de astăzi, gândit cu suficientă flexibilitate pentru cel de mâine. Camera care creste odata cu copilul este, așadar, adaptată vârstei, dar gata să se transforme peste ani, cu alte cuvinte este o camera modulară. Ceea ce înseamnă că marile piese de mobilier sunt proiectate, încă de la început, să reziste în timp, și să se adapteze copilului viitor. Contează foarte mult și felul în care organizăm camera și locul pe care îl lăsăm schimbării. Nu trebuie să anticipăm toate pasiunile viitorului adolescent, dar putem să gândim o amenajare pe care să o adaptăm treptat, fără să o luăm de la zero la fiecare etapă.
Piese de mobilier modulare
Patul este un exemplu bun, putem pleca de la el. În primii 2-4 ani după etapa de bebeluș, putem alege un model jos, cât mai aproape de pardoseală, potrivit copilului mic, cu gărduleț de protecție. Dacă optăm de la început pentru un sistem modular, adică extensibil, acesta poate fi lungit ulterior, folosind componentele și salteaua compatibile. Gărdulețul/Protecția pleacă și patul poate fi accesorizat cu perne decorative sau decorațiuni din in sau fetru.
La fel se poate transforma și masa de activități. La început, este locul unde toddlerul desenează, pictează, modelează sau decupează
și, care atunci când copilul intră la școală se ridică și devine birou normal de 75 centimetri înălțime.
Important este ca înălțimea blatului și scaunul să fie potrivite staturii copilului în fiecare etapă.
Depozitarea este o altă preocupare constantă a părinților. În camera copilului se adună haine, cărți, jucării, plușuri, jocuri, materiale creative și, mai târziu, rechizite sau colecții. Nevoia de spațiu rămâne, dar obiectele și felul în care le folosim se schimbă. Așadar, un dulap gândit modular poate avea, în primii ani, o bară de umerașe montată suficient de jos încât copilul să ajungă singur la haine. Ulterior, bara poate fi mutată mai sus, iar zona eliberată poate primi polițe sau sertare. Aceste transformări sunt mai ușor de făcut dacă pozițiile alternative și sistemele de prindere sunt prevăzute încă din proiectare. La fel, rafturile care găzduiesc astăzi coșuri cu jucării pot deveni mâine bibliotecă.
Accesibilitatea contează la fel de mult ca volumul de depozitare. Când copilul își poate lua singur o carte, își poate alege hainele și știe unde să pună lucrurile la loc, camera îi oferă ocazii de a exersa autonomia în fiecare zi. Plus că așa învață și să facă ordine. 😊
Când amenajez camerele micuților beneficiari îmi place să păstrez și o zonă de relaxare: un puf, un fotoliu modular sau o băncuță tapițată integrată în mobilier. Poate fi locul în care răsfoiesc o carte, ascunzătoarea dintr-un joc imaginar, colțul de citit al școlarului sau locul unde adolescentul își scrie în jurnal. Uneori, piesa rămâne aceeași, doar povestea din jurul ei se schimbă.
Merită să lăsăm mereu și spațiu liber în camera copilului. Tentația de a ocupa fiecare colț cu mobilier este mare, mai ales într-o cameră mică. Dar locul de joacă de pe covor are și el un rol important, inclusiv după începerea școlii. O amenajare flexibilă lasă loc pentru construcții, proiecte începute și prieteni veniți în vizită.
Personalizarea unei camere modulare
În ceea ce privește estetica, avem multă libertate prin culoare, textile, corpuri de iluminat și decorațiuni. Draperiile, covorul, așternuturile, pernele, tablourile sau obiectele expuse pot schimba atmosfera fără înlocuirea mobilierului principal. Tapetul și corpurile de iluminat pot contribui și ele la o nouă etapă a amenajării, se pot schimba ușor la câțiva ani, fără o investiție majoră sau fără bătăi de cap.
O cameră gândită pe termen lung poate fi plină de culoare și imaginație. Copilul poate participa la alegeri, în orice etapă și se pot găsi inclusiv variante care să treacă testul timpului.
Pentru mine camera care crește odată cu copilul este cea care îi face loc să devină el însuși. Păstrăm ceea ce încă îi este util, adaptăm ceea ce poate fi transformat și ne ghidăm după personalitatea lui/ei. Astfel, camera rămâne un loc în care se regăsește, chiar și atunci când aproape totul în viața lui/ei se schimbă.
Sursă foto: Postcard Projects & Vlad Crețeanu