Cărămida recuperată poate fi folosită în proiecte noi, dar alegerea ei nu ar trebui făcută doar după culoare, textură sau preț. O piesă dezmembrată dintr-o clădire veche poate fi bine păstrată, însă poate avea și defecte care nu se văd imediat. Înainte de reutilizare trebuie verificată starea cărămizii, modul în care a fost produsă și locul în care urmează să fie montată. Pentru o amenajare interioară, criteriile sunt diferite față de o zidărie exterioară expusă la ploaie și îngheț.
În ce proiecte poate fi folosită cărămida recuperată
Una dintre cele mai sigure utilizări este cea decorativă, în special pentru pereți interiori, placări, nișe sau elemente de accent care nu preiau sarcini importante. Cărămida recuperată poate fi folosită și în anumite pavaje interioare sau în zone protejate, cu condiția ca fiecare piesă să fie verificată minuțios înainte de montaj. Aici contează mai ales integritatea, aspectul și compatibilitatea cu suportul. Pentru zidării noi, criteriile devin mai stricte, deoarece cărămida trebuie să suporte condițiile de exploatare prevăzute pentru noua construcție.
Ce verifici înainte de montaj
Sortarea este etapa care nu ar trebui să lipsească din proiectul în care îți propui reutilizarea unei cărămizi folosită într-o construcție veche. Cărămizile cu fisuri importante, colțuri lipsă, exfolieri, zone friabile sau urme de degradare prin îngheț trebuie separate. Sunt suspecte și piesele foarte moi sau insuficient arse, care pot fi nepotrivite pentru utilizări exterioare. Dacă există multe piese deteriorate în același lot, materialul nu ar trebui folosit fără o evaluare mai atentă.
Resturile de mortar trebuie îndepărtate cu grijă, fără procedee abrazive care pot distruge suprafața arsă a cărămizii. Curățarea agresivă poate favoriza pătrunderea apei și poate accelera degradarea. Petele albe pot indica prezența sărurilor, iar urmele de vopsea sau tratamente impermeabile trebuie evaluate înainte de reutilizare. O cărămidă care a stat într-un mediu umed sau contaminat nu devine automat potrivită doar pentru că a fost curățată. Suprafața trebuie păstrată cât mai mult din materialul sănătos, nu transformată printr-o curățare excesivă.
Când trebuie evitată folosirea la exterior a cărămizii recuperate
În situația în care o cărămida recuperată ajunge să fie folosită într-un perete exterior expus intemperiilor, riscul ca materialul refolosit să cedeze este destul de mare. Apa absorbită în porii unei cărămizi deteriorate poate îngheța și poate provoca exfolieri sau pierderi de material. Problema este mai serioasă în zonele expuse la ploaie, în apropierea solului, pe suprafețe orizontale sau acolo unde apa nu se evacuează rapid. Cărămizile cu suprafață friabilă, cu semne de îngheț sau cu degradări repetate ar trebui evitate în asemenea poziții, chiar dacă aspectul lor este atractiv.
Folosirea cărămizii recuperate într-o zidărie portantă nu se decide după aspect. Rezistența și caracteristicile pieselor trebuie să fie compatibile cu proiectul și cu solicitările prevăzute. O cărămidă provenită din demolări nu trebuie considerată automat material structural doar pentru că a rezistat zeci de ani într-o clădire veche. Structura inițială, încărcările și modul de zidire pot fi diferite de cele ale proiectului nou. Pentru elementele care preiau sarcini, materialul trebuie evaluat înainte de utilizare, nu ales doar după model și modul în care se prezintă vizual.
Mortarul trebuie ales împreună cu cărămida recuperată
Și mortarul influențează comportamentul zidăriei. La construcțiile vechi, folosirea unui mortar foarte rigid poate favoriza deteriorarea unor cărămizi mai moi și permeabile, deoarece umezeala poate rămâne mai mult timp în material. Pentru reutilizare trebuie analizate compatibilitatea dintre materiale, absorbția apei și modul în care zidăria va elimina umezeala. Alegerea mortarului nu ar trebui făcută separat de alegerea cărămizii. Un material potrivit pus într-un sistem incompatibil poate ajunge să se degradeze mai repede decât se anticipa.
Cărămida recuperată este potrivită atunci când piesele pot fi selectate în funcție de starea lor, iar utilizarea rămâne în limitele caracteristicilor materialului. Pentru pereți interiori decorativi, detalii de amenajare și anumite lucrări neportante, cărămizile bine conservate pot fi reutilizate. Pentru fațade expuse sau elemente structurale, selecția trebuie făcută mult mai strict. Dacă originea, vechimea sau istoricul de exploatare sunt necunoscute, o evaluare tehnică înainte de montaj poate preveni o problemă costisitoare. Reutilizarea este utilă doar atunci când materialul este potrivit pentru noua destinație.