Holurile, vestibulurile și trecerile dintre camere influențează direct funcționarea unei locuințe. Dacă sunt prea înguste, accesul devine dificil, ușile se lovesc, iar mutarea mobilierului se complică. Dacă ocupă prea mult din suprafață, rămâne mai puțin loc pentru camere și depozitare. Dimensionarea corectă pornește de la traseele folosite zilnic, numărul de persoane și mobilierul prevăzut, nu doar de la suprafața casei. Contează și intersectarea traseelor.
Holul și vestibulul
Holul trebuie măsurat ca spațiu liber de trecere, după montarea finisajelor și a mobilierului. Legea locuinței indică o lățime minimă de 120 cm pentru coridoarele și vestibulul din interiorul locuinței. Verifică această cotă în punctul cel mai îngust, după finisaje. Un cuier, pantofar sau dulap amplasat pe traseu poate reduce lățimea utilă. În spațiile mici, mobilierul se amplasează în nișe sau pe o singură latură, fără să blocheze accesul către camere.
Ușile și zonele de deschidere
Lățimea golului de ușă nu este același lucru cu spațiul efectiv de trecere: tocul și canatul reduc deschiderea disponibilă. Verifică lățimea efectivă de trecere după montarea tocului și a canatului și asigură-te că golul permite transportul obiectelor voluminoase, precum saltele, electrocasnice sau piese de mobilier. Ușile apropiate nu trebuie să se lovească atunci când sunt deschise simultan, iar canatul nu trebuie să blocheze traseul principal sau accesul la un întrerupător. În spațiile strâmte, o ușă glisantă poate elibera zona ocupată de deschiderea canatului, dacă soluția este potrivită încăperii.
Circulația în jurul mobilierului
În living și dormitor, traseele se stabilesc după poziția canapelei, patului, dulapurilor și meselor. Nu este suficient să desenezi mobilierul pe plan: trebuie verificat locul necesar pentru folosirea lui. Lasă spațiu pentru deschiderea sertarelor și ușilor de dulap, pentru tragerea scaunelor și pentru accesul la pat pe laturile folosite. Trecerea principală trebuie să rămână liberă, fără colțuri de mobilier care îngustează traseul. Marchează pe pardoseală amprenta pieselor mari și testează traseul.
Bucătăria și zonele de lucru
În bucătărie, distanțele trebuie stabilite în funcție de modul de utilizare a blatului, frigiderului, chiuvetei și plitei. Dacă există mobilier pe două laturi opuse, culoarul dintre corpuri trebuie să permită deschiderea sertarelor și a mașinii de spălat vase fără blocarea completă a trecerii. Verifică și spațiul necesar unei persoane care lucrează la blat, în timp ce alta trece prin încăpere. La insulă, calculează și locul ocupat de scaune și de persoanele așezate. Verifică pe plan deschiderea ușilor și sertarelor.
Baia și spațiile compacte
În baie, traseul dintre ușă, lavoar, vasul WC și duș trebuie să rămână liber. Ușa deschisă nu trebuie să blocheze accesul la obiectele sanitare, iar în fața acestora trebuie prevăzut spațiul necesar utilizării și întreținerii. Dacă baia este mică, obiectele suspendate și ușile glisante pot ajuta, însă nu înlocuiesc suprafețele de manevră. Pentru o locuință adaptată unei persoane cu mobilitate redusă, dimensiunile trebuie verificate conform normativului de accesibilitate, inclusiv spațiul de întoarcere și apropierea laterală de obiectele sanitare. Include aceste cerințe din faza de proiectare.
Scările și schimbările de nivel
În locuințele cu etaj, scara trebuie dimensionată în raport cu frecvența utilizării, lățimea disponibilă și siguranța deplasării. Înălțimea contratreptei și adâncimea treptei trebuie corelate, iar treptele aceleiași rampe trebuie să aibă dimensiuni egale. Relația uzuală de proiectare este 2h + l trebuie să însumeze aproximativ 62-64 cm, unde h reprezintă înălțimea contratreptei, iar l adâncimea treptei; proiectul trebuie adaptat utilizatorilor și reglementărilor aplicabile. La capetele scării, păstrează paliere libere pentru oprire și schimbarea direcției, fără ca ușa să interfereze cu prima treaptă.