Există un moment, seara, când casa se liniștește. Lumina vine din brad, decorul nu mai impresionează pe nimeni, iar ceea ce rămâne este starea. Despre acest tip de lux discret, așezat, profund personal, vorbește Diana Șucu în ediția specială de sărbători Casa Magazin.
Interviul, realizat de echipa Casa Magazin in colaborare cu designerul Manuel Teicu, nu este unul despre tendințe rapide sau decor de sezon, ci despre quiet luxury ca formă de echilibru între design, emoție și tradiție. Un dialog care curge firesc, dincolo de vitrină, despre cum se construiește atmosfera de Crăciun într-o casă în care lucrurile nu sunt alese la întâmplare.
Quiet luxury, așa cum se trăiește, nu cum se afișează
În discursul Dianei Șucu, quiet luxury nu apare ca o listă de reguli, ci ca o stare. Un stil liniștit, care evită opulența și agresivitatea vizuală, și care caută, înainte de toate, confortul emoțional.
Este un mod de a construi spațiul în timp, cu piese „așezate”, cu materiale care trimit la natură: textile naturale, piatră și cu o cromatică temperată, care nu obosește. Auriul strident dispare, fiind înlocuit de nuanțe de șampanie, iar argintiul devine mat, aproape tăcut. Culorile sunt alese pentru că liniștesc, nu pentru că impresionează.
Această abordare se vede cel mai clar în felul în care Diana Șucu vorbește despre casă ca despre un loc în care trebuie să-ți facă plăcere să revii, nu ca despre un decor construit pentru privit.
Obiectele cu poveste, integrate firesc în decor
Unul dintre cele mai puternice momente ale interviului este cel în care Diana Șucu vorbește despre obiectele care revin an de an în decorul de Crăciun, nu pentru valoarea lor materială, ci pentru ceea ce înseamnă.
O față de masă din bumbac brodat, primită cadou de la mama ei în urmă cu 25 de ani, este folosită constant atât de Crăciun, cât și de Paști. Nu este un obiect expus, ci unul trăit, parte din ritualul mesei de sărbători. La fel, picturile realizate de copiii ei, păstrate și integrate în decorul casei, nu ca amintiri ascunse, ci ca parte din identitatea spațiului.
Este, poate, cea mai clară definiție a quiet luxury: lucruri care rămân, care acumulează sens și care nu pot fi înlocuite de nimic nou.
Tradiție fără rușine, ritual fără compromis
Într-o epocă în care tradiția este adesea cosmetizată sau eliminată, discursul Dianei Șucu surprinde prin naturalețe. Masa de Crăciun rămâne una tradițională, cu preparate care vin cu mirosuri, cu amintiri și cu o anumită continuitate.
Crăciunul nu este rescris pentru a fi „modern”, ci este trăit așa cum este: cu ritualuri care se repetă, cu gesturi care nu au nevoie de reinterpretare. Chiar și alegerea bradului artificial, folosit de zece ani, este explicată pragmatic, fără ostentație, o decizie care ține de durabilitate, nu de compromis.
Masa de Crăciun: un exercițiu de echilibru
În partea de staging, interviul se transformă într-un exercițiu aplicat. Masa de Crăciun pornește de la o bază albă, neutră, care lasă loc detaliilor. Porțelanul fin, șervetele din bumbac, accentele de roșu „regina balului”, cum este numită, și elementele naturale construiesc un ansamblu coerent, fără exces.
Lumânările, fructele, florile și crenguțele de brad aduc o legătură directă cu natura, iar decorul mesei este gândit în relație cu bradul din spate, într-o paletă de verde prăfuit, tonuri pământii și accente discrete de argint. Nu este o masă demonstrativă, ci una care invită la stat, la conversație, la timp petrecut împreună.
Quiet luxury ca formă de educație vizuală
Un mesaj recurent în interviu este importanța alegerilor făcute cu ajutorul unui specialist. Nu ca lux suplimentar, ci ca formă de responsabilitate vizuală. Quiet luxury nu se construiește din achiziții impulsive, ci din proiecte gândite pe termen lung, care evită logica de „fast design”.
Este o poziție care mută discuția despre amenajare din zona de consum în cea de cultură a locuirii.
Un Crăciun care nu face zgomot
La final, interviul nu oferă rețete, ci o stare. Quiet luxury, așa cum reiese din acest dialog, este despre liniște, despre casă, despre lucruri care nu se schimbă de la un an la altul.
Este genul de Crăciun care nu are nevoie să fie explicat doar trăit.
