Una dintre cele mai impresionante clădiri prahovene – atât prin stilul arhitectural ieșit din tipare, cât și, mai ales, prin istoria sa nuanțată –, se dezvăluie privirii neostoite a călătorului iubitor de frumos la câțiva pași de centrul istoric al Ploieștiului, capitala recunoscută a unuia dintre cele mai fascinante și mai galonate județe, din punct de vedere turistic, ale țării. Monument arhitectural de excepție, renumit pentru frumusețea sa, imobilul în care funcționează în momentul de față Muzeul Ceasului din Ploiești a fost, cel mai probabil, construit în preajma anului 1890 și a aparținut unuia dintre cei mai cunoscuți politicieni ai vremii; magistratul Luca Elefterescu.
Datele exacte despre actul de naștere al impozantei construcții ploieștene sunt, totuși, destul de confuze. Așa cum, la fel de neclare sunt și informațiile despre arhitectul care și-a pus semnătura pe planurile de realizare ale imobilului. Iar motivele pentru care istoria casei care găzduiește de decenii bune Muzeul Ceasului din Ploiești refuză deocamdată să își ridice voalul și se încăpățânează să rămâne un mister pentru pasionații de arhitectură sunt, așa cum ne mărturisește istoricul Lucian Vasile, îndreptățite de evenimentele premergătoare Primului, iar mai apoi, ale celui De-al Doilea Război Mondial, care au viciat municipiul prahovean de o bună parte din istoria sa, scrisă pentru posteritate.
Arhitectura și decorația originale, păstrate până în ziua de azi
Casa despre care vorbim în reportajul de astăzi păstrează, în linii generale, arhitectura și decorația originală, în stilul romantic, inițialele primului proprietar regăsindu-se încastrate – printre puținele elemente de identificare păstrate în bucla istoriei și în ziua de astăzi -, într-o splendidă feronerie a ușilor de la intrare. Între pereții „Muzeului Ceasului” din Ploiești – singura instituție de acest fel din țară -, timpul se scurge cu o lentoare aproape enervantă, compensată, în schimb, de sunetul cristalin și, totodată definitoriu, al mecanismelor vechi de sute de ani. Din când în când, bătrânele orologii glăsuiesc din bojocii unei complicate și erudite mașinării a timpului. Nimic nu mai amintește de dinamismul și de tumultul vremurilor de odinioară, în care această casă trăia din plin spiritul proprietarilor ei. Știuți sau neștiuți!
Luca Elefterescu și petrecerile de pomină ale protipendadei bucureștene
Petrecerile devenite, în timp, o obișnuință a casei lui Luca Elefterescu, la care participa întreaga protipendată a Ploieștiului interbelic de odinioară, au ajuns, cu timpul, să fie percepute ca o adevărată ștampilă aristocratică a acestei zone muntenești. Așa se face că, potrivit celor spuse de ghidul nostru de astăzi, istoricul Lucian Vasile, casa de o grandoare arhitecturală aparte din centrul Ploieștiului este prima din regiune care găzduiește un eveniment cu totul și cu totul special, unic la aceea vreme.
Casă conspirativă a Rezistenței din Al Doilea Război Mondial
Perioada de glorie a somptuoasei clădiri din Ploiești, deținută de Luca Elefterescu, se încheie în preajma anului 1918, când strălucirea magistratului ploieștean, cândva bonomul organizator de petreceri, intră într-un con de umbră. Se retrage din viața politică, dar și din capitala prahoveană, abandonându-și la modul propriu imobilul care reprezentase, cândva, un simbol al artistocrației ploieștene. Urmează, pentru casa din centrul Ploieștiului, o perioadă de tumult. Din reședință a unui venerabil politician român, în care aveau loc petreceri fastuoase, devine, prin mijlocirea noului său proprietar, o casă conspirativă între pereții căreia oameni care luptau, umăr la umăr, împotriva Reich-ului expansionist își susțineau, departe de ochii dușmanilor, ședințele conspirative. Așadar, o casă de spioni. Și încă una dintre cele mai importante pentru acele vremuri de izbeliște pentru întreaga națiune română.
De la alcov al unui politician român, la sediu al unui ofițer neamț
Evenimentele istorice care au urmat și care au pus, temporar, România pe harta tendințelor expansioniste ale Führer-ului Hitler au contribuit și ele din plin la transformarea fostei proprietăți a magistratului Luca Elefterescu. Casa, candva alcov al unui banal politician român cu aspirații mărunte, devine sediul unuia dintre cei mai importanți pioni nemți pe o hartă care poziționa România în rândul țărilor care susțineau teoria dementă a liderului de la Berlin. În lumina celor istorisite de Lucian Vasile, devine limpede faptul că somptuoasa clădire din centrul Ploieștiului a avut un rol covârșitor în derularea evenimentelor istorice care au precedat finalitatea celui De-al Doilea Război Mondial. De aici, dintre zidurile, astăzi înțesate de zeci de orologii, au fost rostite, în tonul sec al unui ordin, primele intenții beligerante ale unei Germanii naziste, aflate în amurg, împotriva României care schimbase statutul de aliat al Reich-ului cu acela de combatant împotriva acoliților lui Hitler. Și tot de aici, din curtea impunătoare a Muzeului de astăzi al Ceasului, au plecat spre București primele divizii germane care intenționau ocuparea prin forță a Statului român. Câștig de cauză au avut, în cele din urmă, trupele române. Generalul neamț, ultimul proprietar al atât de încercatei construcții prahovene, și-a găsit sfârșitul la puțin timp după ce a pășit, liber, dincolo de sârma ghimpată a centrului de detenție rusesc, în care fusese trimis pentru apartenența sa la regimul dicatorial impus de cel de-al treilea Reich.
Muzeul Ceasului, unic în România
Sfârșit de poveste pentru casa impozantă din centrul Ploieștiului, astăzi una dintre cele mai impresionante și mai vizitate clădiri prahovene. Imediat după episodul arestării generalului neamț, imobilul, cândva al prefectului Lefterescu, intră în proprietatea Statului. Nu peste mult timp, mulțumită unei inițiative, inovative pentru acele timpuri, casa ajunge să fie gazdă pentru unul dintre cele mai interesante și, totodată, fascinante muzee din întreaga Europă. Muzeul Ceasului. Unic, pe teritoriul României, și printre cele mai mari de pe continent. Un muzeu care, nu cu mult timp în urmă, a sărbătorit 52 de ani de existență.
Vezi întreagul reportaj aici:
 | RăspundeRăspunde tuturorRedirecționeazăAdaugă o reacție |