Arhitectura pentru animale de companie începe să fie luată în calcul încă din faza de proiectarea a locuințelor moderne. Spațiile pentru câini și pisici pot fi integrate ușor în planul casei. Acest lucru se poate face prin nișe pentru odihnă, zone pentru hrană și igienă, trasee verticale, mobilier adaptat și acces mai ușor către exterior. O astfel de amenajare nu presupune transformarea locuinței într-un spațiu destinat exclusiv animalelor. Vorbim despre adaptarea unor funcții ale casei la nevoile lor, astfel încât soluțiile pet friendly să fie practice, ușor de întreținut și coerente cu arhitectura și designul interior.
Câinele influențează mai ales organizarea la nivelul parterului
Pentru câini, relația cu parterul și cu exteriorul este una dintre principalele probleme de rezolvat. Într-o casă cu grădină, accesul direct dintre zona de zi și spațiul exterior este vital pentru acest animal de companie. Spațiul respectiv trebuie gândit astfel încât animalul să poată circula ușor, fără ca traseul să treacă prin zonele în care se pregătește sau se servește mâncarea.
Holul de acces, zona de serviciu sau un spațiu de tip mudroom sunt locuri potrivite pentru funcții asociate câinelui. Aici pot fi prevăzute dulapuri pentru hrană și accesorii, un loc pentru boluri și spații de depozitare. În anumite proiecte, poate fi creată și o zonă pentru spălarea animalului. Avantajul este că activitățile care produc apă, noroi sau păr rămân aproape de intrare și nu sunt distribuite în toată locuința. Spațiul de depozitare poate fi dimensionat încă din proiect pentru saci de hrană, lese, prosoape și produse de întreținere.
Pentru pisici, pereții devin parte din traseul locuinței
În cazul pisicilor, problema este diferită. Recomandările veterinare pun accent pe posibilitatea de a folosi spațiul pe verticală, pe existența unor locuri de retragere și pe distribuirea resurselor în locuință. Rafturile, platformele, mobilierul cu compartimente deschise sau traseele construite în grosimea unor elemente pot crea o a doua rețea de circulație, specifică animalelor care adoră să se cațere. Nu este nevoie ca aceste elemente să formeze o structură separată. Într-o bibliotecă, spre exemplu, sau într-un perete mai gros ori în jurul unei ferestre pot fi prevăzute suprafețe de staționare și treceri succesive.
Unde pot fi proiectate nișele pentru pisici
O nișă pentru litiera pisicii poate fi ascunsă într-un corp de mobilier sau într-o zonă secundară a locuinței. Recomandările pentru pisici indică amplasarea litierei în locuri liniștite și ușor accesibile. În locuințele cu mai multe niveluri poate fi necesară existența unor puncte de acces la fiecare nivel. Într-o soluție integrată în mobilier trebuie prevăzut și spațiul necesar pentru curățare. Un compartiment foarte îngust sau închis ermetic poate arăta bine în proiect, dar devine nepractic în utilizarea zilnică.
Când într-o locuință trăiesc mai multe animale, organizarea spațiului devine mai importantă. Resursele esențiale, precum hrana, apa, locurile de odihnă și zonele pentru eliminare, nu ar trebui concentrate într-un singur punct dacă acest lucru creează competiție sau blocaje. Ghidurile de medicină felină recomandă distribuirea acestor resurse și existența unor locuri de retragere și de observare. În proiectare, principiul poate fi tradus prin nișe separate, platforme aflate la niveluri diferite, trasee alternative și zone în care animalul se poate retrage fără să fie obligat să traverseze un spațiu aglomerat.
Alegerea finisajelor în arhitectura pentru animale de companie
Prezența animalelor de companie într-o casă influențează și alegerea finisajelor. În zonele folosite intens sunt utile suprafețele care suportă curățarea frecventă și nu absorb ușor umezeala. În același timp, pentru câinii cu probleme de mobilitate, suprafețele foarte alunecoase pot îngreuna deplasarea. Recomandările veterinarilor atrag atenția asupra dificultăților pe care le pot avea animalele pe pardoseli dure și alunecoase. Din acest motiv, finisajul nu trebuie ales numai după aspect, ci și după aderență, rezistență și posibilitatea de întreținere.
Integrarea spațiilor pentru animale funcționează cel mai bine atunci când funcția rămâne accesibilă, chiar dacă este discretă vizual. O nișă pentru odihnă poate ocupa partea inferioară a unei biblioteci. Bolurile pot fi introduse într-un sertar special, iar traseele pentru pisici pot face parte dintr-un sistem de rafturi. Într-un articol publicat de ArchDaily, se face referire la renovarea unei case din Fueda (Kamakura), în cazul căreia arhitecții au introdus treceri pentru animale în uși și trasee construite pe verticală pentru pisici. Într-un alt proiect din Spania, distribuția spațiilor a fost concepută pentru a oferi câinilor zone deschise la nivelul parterului și pisicilor platforme conectate, cu grade diferite de izolare.
Locuința devine un sistem comun de circulații
Cea mai interesantă direcție în arhitectura pentru animale nu este construirea unor „camere pentru animale”. Esențială este adaptarea locuinței la felul în care fiecare specie de animale în parte folosește spațiul respectiv. Câinele are nevoie în principal de trasee clare la nivelul podelei și de o relație practică între interior și exterior. Pisica folosește suplimentar înălțimea, retragerile și punctele de observare. Atunci când aceste diferențe sunt prevăzute în proiect, mobilierul, pereții, ferestrele și zonele de serviciu pot îndeplini simultan funcții pentru oameni și animale. Rezultatul este o locuință în care spațiile destinate animalelor nu lasă impresia unor elemente adăugate ulterior, ci fac parte din arhitectura casei.