Rosturile dintre plăcile ceramice se pot deteriora în timp chiar dacă plăcile sunt încă bine fixate. Chitul poate crăpa, se poate desprinde pe anumite porțiuni, își poate schimba culoarea sau poate începe să se sfărâme. În baie și bucătărie, problema are caracter prioritar, pentru că rosturile deteriorate sunt mai greu de curățat și pot permite pătrunderea apei în zonele nerecomandate pentru a fi afectate de umezeală. Repararea nu presupune întotdeauna schimbarea plăcilor. Dacă acestea sunt stabile și deteriorarea este limitată la chit, rosturile pot fi refăcute.
Primul pas, verificarea plăcilor
Înainte să scoți chitul vechi, trebuie verificat dacă plăcile sunt încă bine lipite. Apasă pe fiecare placă din zona cu probleme și urmărește dacă se mișcă, sună a gol sau prezintă fisuri. Dacă placa este desprinsă, refacerea rostului nu va rezolva cauza problemei. În acest caz, placa trebuie scoasă și verificat stratul de sub ea, iar apoi refixată. Documentațiile tehnice recomandă verificarea plăcilor existente și îndepărtarea celor care prezintă goluri sau desprinderi înainte de lucrările de renovare.
Una dintre greșelile frecvente este aplicarea unui strat nou peste chitul vechi, fără îndepărtarea porțiunilor deteriorate. Dacă materialul existent este crăpat, friabil sau desprins, noul strat nu are o bază suficient de stabilă. În timp, poate cădea împreună cu materialul vechi. Pentru o reparație care să reziste, rostul trebuie curățat până la un strat solid, iar praful și resturile trebuie îndepărtate înainte de aplicarea noului chit. În cazul unor produse, producătorii cer ca rostul să fie curat și să aibă o anumită adâncime disponibilă pentru noul material.
Când se impune o reparație locală și în ce situație trebuie refăcute toate rosturile
Dacă doar câteva rosturi sunt deteriorate, nu este obligatoriu să refaci toată suprafața. Poți interveni doar acolo unde chitul s-a desprins sau s-a crăpat, cu condiția ca restul rosturilor să fie stabile. Soluția este utilă mai ales la placările mai vechi, unde deteriorarea poate apărea punctual în zonele solicitate mai mult. Înainte de a începe, verifică însă și rosturile din jurul zonei afectate. Dacă acestea prezintă aceleași probleme, poate fi mai eficient să refaci întreaga porțiune decât să repari câțiva centimetri și să revii asupra lucrării după scurt timp.
O intervenție mai amplă devine justificată atunci când chitul este deteriorat pe suprafețe mari, are numeroase fisuri sau s-a măcinat în mai multe zone. Același lucru este valabil dacă rosturile au fost realizate inițial necorespunzător și se desprind în mod repetat. În această situație, trebuie îndepărtat materialul vechi de pe întreaga suprafață care urmează să fie refăcută. Lucrul durează mai mult, dar permite verificarea uniformă a rosturilor și aplicarea noului material în condiții mai bune. Nu este recomandată simpla acoperire a unor defecte extinse cu un strat subțire de chit nou.
Cum scoți chitul deteriorat
Pentru îndepărtarea chitului cimentic pot fi folosite unelte manuale speciale pentru rosturi, o racletă sau alte scule potrivite pentru această operațiune. Lucrul trebuie făcut controlat, pentru a nu lovi și zgâria muchiile plăcilor. Dacă rostul este îngust, presiunea prea mare poate deteriora glazura sau poate produce ciobituri. În cazul chitului epoxidic întărit, îndepărtarea este mai dificilă și trebuie urmate instrucțiunile producătorului. Anumite produse epoxidice întărite, spre exemplu, presupun proceduri și materiale specifice de îndepărtare.
Scopul este să elimini chitul deteriorat și să lași suficient spațiu pentru noul material, fără să afectezi plăcile sau adezivul. În cazul anumitor sisteme, producătorul recomandă ca rostul să fie curățat până la o anumită adâncime. Specialiștii indică pentru un chit epoxidic ca rosturile să fie curate, fără praf și libere până la cel puțin două treimi din grosimea plăcilor. Cerințele exacte diferă însă în funcție de produs, așa că fișa tehnică a chitului ales trebuie verificată înainte de lucru.
Curăță bine rosturile înainte de chituire
După îndepărtarea materialului vechi, rosturile trebuie curățate de praf, bucăți de chit și alte resturi. O pensulă, o perie potrivită sau un aspirator pot ajuta la această operațiune. În funcție de situație, suprafața poate necesita și o curățare suplimentară, dar trebuie respectate indicațiile produsului care urmează să fie aplicat. Important este ca resturile să nu rămână în partea de jos a rostului și să nu formeze un strat între suport și noul chit. Rostul trebuie să fie pregătit astfel încât materialul nou să poată umple spațiul în profunzime și să adere corect.
Într-o baie, un rost deteriorat nu înseamnă automat că problema este doar la suprafață. Dacă există infiltrații, mucegai persistent, umezeală în spatele plăcilor sau desprinderi, trebuie verificată întreaga placare și stratul de hidroizolație. Chitul de rosturi nu înlocuiește hidroizolația aflată sub plăci. Pentru zonele expuse direct la apă, precum dușul sau zona din jurul căzii, hidroizolația de sub placare are un rol distinct. Ceresit recomandă protejarea acestor zone prin sisteme de hidroizolație aplicate sub plăcile ceramice, nu folosirea chitului ca singura barieră împotriva apei.
Chitul cimentic este soluția întâlnită cel mai des
Nu există un singur tip de chit potrivit pentru toate suprafețele. Pentru o pardoseală interioară, o placare de perete din baie, o cabină de duș, o bucătărie sau o terasă pot fi necesare produse cu proprietăți diferite. Contează lățimea rostului, nivelul de umezeală, solicitările mecanice, variațiile de temperatură și tipul plăcilor. Unele chituri sunt destinate în special interiorului, altele pot fi folosite și la exterior sau în zone umede.
Pentru multe reparații obișnuite din locuință se folosesc chituri pe bază de ciment. Acestea sunt disponibile în numeroase culori și pentru diferite lățimi ale rosturilor. Unele produse au aditivi care le îmbunătățesc rezistența la apă, abraziune sau mucegai. Alegerea trebuie făcută însă după indicațiile producătorului, nu doar după culoare. Dacă rostul se află într-o zonă solicitată sau expusă frecvent la apă, este important ca produsul să fie destinat exact acelei utilizări. Pentru unele aplicații, producătorii oferă și chituri flexibile sau alte variante cu proprietăți speciale.
Când poate fi util chitul epoxidic
Chitul epoxidic este o altă variantă, folosită în situații în care sunt importante rezistența chimică, rezistența la apă și întreținerea ușoară. Este întâlnit în special în anumite spații solicitante, dar poate fi folosit și în locuințe atunci când produsul este potrivit pentru placarea respectivă. Aplicarea este însă diferită de cea a unui chit cimentic, iar materialul trebuie preparat și curățat conform instrucțiunilor tehnice. La produsele bicomponente, dozarea incorectă poate afecta materialul întărit. Experții avertizează explicit asupra respectării proporțiilor de amestec și recomandă folosirea materialului predozat.
Dimensiunea rostului este un criteriu important atunci când alegi chitul. Pe ambalaj sau în fișa tehnică este indicată de regulă plaja de lățimi pentru care produsul poate fi folosit. Un chit destinat rosturilor înguste nu trebuie aplicat automat într-un rost mult mai lat. Înainte de cumpărare, măsoară rosturile existente și verifică dacă produsul ales este compatibil cu dimensiunea lor.
Amestecă exact cantitatea recomandată
După alegerea chitului urmează prepararea materialului. La produsele care se amestecă cu apă, cantitatea de apă trebuie măsurată conform fișei tehnice. Nu este recomandată adăugarea apei „după ochi”, pentru a obține o pastă mai fluidă. O cantitate greșită poate modifica proprietățile materialului după întărire și poate influența culoarea sau rezistența. Chitul trebuie amestecat până când devine uniform, fără cocoloașe, iar timpul de așteptare și eventualul al doilea amestec trebuie respectate dacă sunt prevăzute de producător. Pentru anumite produse, este indicată măsurarea exactă a apei și amestecarea până la obținerea unei compoziții omogene.
Aplică materialul cu o gletieră de cauciuc
Chitul se introduce în rosturi cu ajutorul unei gletiere sau mistrii de cauciuc. Materialul trebuie împins în spațiul dintre plăci, astfel încât să nu rămână goluri. Nu este suficient să întinzi un strat subțire doar la suprafața rostului. Mișcările se fac astfel încât rosturile să fie umplute complet, iar excesul de material de pe placă să poată fi îndepărtat ulterior. Pentru această etapă este important să lucrezi pe suprafețe pe care le poți controla și să respecți timpul de lucru al produsului. Aplicarea prea lentă poate face curățarea mai dificilă dacă materialul începe să se întărească.
După umplere, surplusul de chit trebuie îndepărtat de pe suprafața plăcilor. Gletiera de cauciuc se poate folosi pentru a lua cea mai mare parte a materialului, iar apoi suprafața este curățată cu buretele potrivit. Sunt recomandate mișcări diagonale pentru îndepărtarea excesului, astfel încât să fie redus riscul de a scoate chitul proaspăt din rost. Buretele trebuie clătit și stors frecvent pentru ca apa murdară să nu fie întinsă din nou pe placă. Curățarea trebuie făcută la momentul indicat de produs, deoarece prea devreme sau prea târziu poate afecta aspectul final al rostului.
Lasă rosturile să se întărească
După aplicare, rosturile trebuie protejate în perioada de întărire. Timpul diferă în funcție de produs, temperatură, umiditate, lățimea și adâncimea rostului și tipul plăcilor. Nu trebuie presupus că toate chiturile pot fi folosite în aceeași zi în care au fost aplicate. Pentru anumite produse, expunerea la apă este permisă abia după un anumit interval. Pentru o anumită aplicație este indicat un interval de 24 de ore înainte de expunerea la apă și unul mai lung înainte de utilizarea agenților de curățare. Pentru fiecare produs trebuie respectat timpul din documentația tehnică.
Un detaliu important este diferența dintre rosturile dintre două plăci și îmbinările dintre suprafețe. În colțurile dintre perete și pardoseală, în colțurile dintre doi pereți sau în anumite zone de dilatație, materialul rigid nu este întotdeauna soluția potrivită. Aceste zone pot avea mișcări diferite, iar materialul de etanșare trebuie să poată prelua aceste mișcări. Pentru astfel de situații sunt utilizate produse elastice, cum sunt anumite tipuri de silicon sanitar sau etanșanți speciali.
Ce faci dacă plăcile sunt crăpate
Dacă placa este fisurată, nu este suficient să refaci chitul din jurul ei. O fisură poate indica o problemă a plăcii, a stratului suport sau a modului în care aceasta a fost montată. Dacă placa se mișcă, sună a gol sau s-a desprins, trebuie verificată fixarea înainte de orice lucrare la rost. În cazul unei plăci deteriorate, soluția poate fi îndepărtarea acesteia și montarea uneia noi, după pregătirea corespunzătoare a suportului. Se recomandă verificarea plăcilor existente și repararea zonelor deteriorate înainte de continuarea lucrărilor de placare.
Rosturile de la exterior sunt expuse la ploaie, variații de temperatură, îngheț și dezgheț, astfel că nu pot fi tratate exact ca cele dintr-o baie. Pe terase și balcoane trebuie verificată și starea suportului, panta pentru evacuarea apei, hidroizolația și rosturile de dilatație. Trebuie să se țină cont de faptul că umiditatea ajunsă în straturile de sub placare poate provoca probleme, iar rosturile de expansiune trebuie realizate corect pentru a permite mișcările placării. În aceste zone, simpla înlocuire a chitului deteriorat poate fi insuficientă dacă apa pătrunde deja sub plăci.
Cum păstrezi rosturile curate după reparație
După refacere, întreținerea regulată ajută la păstrarea aspectului și la depistarea rapidă a eventualelor probleme. Nu este nevoie să freci agresiv rosturile la fiecare curățare. Folosește produsele recomandate pentru tipul de chit și evită soluțiile care pot ataca materialul sau suprafața plăcilor. În cazul unor depuneri dificile, trebuie verificat dacă produsul de curățare este compatibil cu placarea. De exemplu, anumite produse acide pentru îndepărtarea urmelor de chit sau depunerilor minerale nu sunt potrivite pentru toate tipurile de piatră naturală.
Dacă rosturile sunt încă solide, dar culoarea lor nu mai arată bine, nu este obligatoriu să le îndepărtezi. Există produse destinate reîmprospătării culorii unor chituri existente. Acestea trebuie folosite numai dacă sunt compatibile cu materialul și cu situația respectivă. Există, de altfel, produse pentru reîmprospătarea culorii chiturilor pe bază de ciment la interior. Dacă însă chitul este crăpat, desprins sau se sfărâmă, schimbarea culorii nu rezolvă problema. În acest caz este necesară îndepărtarea materialului deteriorat și refacerea rostului.
Greșeli care scurtează durata reparației
Cele mai multe probleme apar atunci când lucrările sunt grăbite. Printre greșelile care trebuie evitate se numără aplicarea noului chit peste material vechi desprins, lăsarea prafului în rost, folosirea unui produs nepotrivit pentru lățimea rostului, adăugarea unei cantități incorecte de apă și curățarea suprafeței la un moment nepotrivit. O altă problemă este folosirea aceluiași material rigid în toate îmbinările, inclusiv în colțuri și rosturi de dilatație. Respectarea etapelor de pregătire este la fel de importantă ca alegerea chitului. Un produs bun nu poate compensa un rost pregătit incorect sau o problemă care există sub placare.
Refacerea câtorva rosturi dintr-o baie poate fi o lucrare accesibilă pentru un proprietar care are răbdare și respectă instrucțiunile produsului. Situația se schimbă atunci când plăcile se desprind, apar infiltrații, există fisuri extinse, umezeală persistentă sau probleme pe terase și balcoane. În aceste cazuri, trebuie verificat ce se află sub placare, nu doar aspectul rosturilor. Dacă problema este legată de hidroizolație, suport sau montajul plăcilor, chituirea nu va rezolva cauza. Pentru lucrări mai ample, este mai sigur ca evaluarea să fie făcută de un profesionist înainte de îndepărtarea materialelor.
O reparație bună începe cu identificarea cauzei
Refacerea rosturilor deteriorate dintre plăci nu înseamnă doar curățarea materialului vechi și aplicarea unuia nou. Mai întâi trebuie stabilit de ce s-a deteriorat rostul și dacă plăcile sunt stabile. Apoi urmează îndepărtarea materialului compromis, curățarea și pregătirea rostului, alegerea chitului potrivit și aplicarea lui conform instrucțiunilor tehnice. În zonele cu umezeală sau mișcări ale construcției trebuie analizate separat hidroizolația și rosturile elastice. Dacă problema este doar la nivelul chitului, lucrarea poate reda aspectul placării fără schimbarea plăcilor. Dacă există o cauză mai profundă, aceasta trebuie rezolvată înainte ca rosturile să fie refăcute.