O șură din 1893 renăscută la Săcele. La intrarea în Săcele, o șură construită în 1893 a primit o a doua viață. Ce a fost cândva un simplu hambar agricol a devenit astăzi un loc care adună oamenii la evenimente și povești.
O șură din 1893 renăscută la Săcele. O poveste care începe acum 130 de ani
O șură din 1893 renăscută la Săcele. Clădirea a fost salvată dintr-un stadiu avansat de degradare, după mai bine de un secol de existență. Proprietarii au cumpărat-o acum aproape 15 ani și au folosit-o o vreme ca spațiu de depozitare. Dar, anul trecut, împreună cu arhitecții, au decis că e timpul ca șura să-și recapete demnitatea.
Restaurare cu respect pentru trecut
La începutul lucrărilor, structura din lemn masiv și cărămidă roșie era afectată de trecerea timpului, dar solidă. Pereții originali au fost păstrați complet, la fel și forma inițială a acoperișului.
Echipa de arhitecți a izolat interiorul fără să modifice „coaja” exterioară, păstrând aspectul autentic al construcției. Totul a fost refăcut strat cu strat; acoperișul, pereții, fundația. Totul pentru ca șura să îmbine farmecul de altădată cu siguranța de astăzi.
Arhitectura adaptivă. Din hambar în spațiu de evenimente
Ceea ce era odinioară o navă centrală pentru utilaje și două anexe pentru grâne, a devenit acum un spațiu deschis, fluid, cu lumină naturală și proporții spectaculoase.
Arhitecții au modificat structura de rezistență, mutând stâlpii centrali pentru a crea o zonă comună mare și unitară. Noul plan permite organizarea de evenimente culturale, expoziții, conferințe sau petreceri private. Totul într-un cadru rustic, dar modern.
Detaliile care fac diferența
Fiecare element păstrează o legătură cu istoria locului. Pereții originali din cărămidă roșie au fost curățați și consolidați, iar lemnul vechi, recuperat și recondiționat, a fost folosit pentru bar, mobilier, placări și elemente decorative.
Travertinul, ales pentru pardoseală și pereți, aduce luminozitate și rafinament, oferind un contrast elegant cu textura lemnului vechi. Astfel, materialele naturale spun o poveste coerentă despre continuitate, echilibru și respect pentru trecut.
Anexele, transformate în spații utile moderne
Una dintre vechile anexe, aflată într-o stare avansată de degradare, a fost refăcută complet și transformată într-un grup sanitar modern, discret integrat în arhitectura rustică.
Pe cealaltă parte a intrării, arhitecții au creat un spațiu tehnic simetric, destinat depozitării echipamentelor. Au fost soluții practice care asigură confortul unui spațiu multifuncțional fără a afecta imaginea tradițională a șurii.
O șură din 1893 renăscută la Săcele. Lemnul, povestea care dă viață spațiului
Într-o construcție cu o vârstă de peste 130 de ani, lemnul a fost, firesc, elementul central. Fiecare grindă poartă urmele timpului și adaugă o notă de autenticitate.
Noul mobilier este realizat tot din lemn recuperat, finisat manual pentru a păstra textura originală. Astfel, vechiul și noul se întâlnesc firesc, într-un dialog care dă personalitate fiecărui colț al spațiului.
Travertinul, piatra care aduce lumina
Pentru pardoseală și pereți, s-a ales piatra travertin, un material natural care se potrivește perfect cu estetica rustică. Textura sa caldă, cu nuanțe bej și gri, reflectă lumina într-un mod plăcut, iar întreținerea este minimă.
În combinație cu lemnul vechi, travertinul aduce echilibru și eleganță, fără a rupe legătura cu trecutul clădirii.
De la depozit la spațiu cultural
Astăzi, șura din Săcele nu mai este un depozit anonim, ci un spațiu de evenimente cu poveste, unde se organizează ateliere, expoziții, seri culturale și întâlniri restrânse.
Oamenii caută tot mai mult locuri autentice, calde, în care fiecare detaliu are sens. Iar acest hambar recondiționat oferă exact asta; un refugiu cu suflet, care respiră istorie și emoție.
Tendința globală: reabilitarea spațiilor rurale
Transformarea șurii din Săcele nu e un caz izolat. În toată Europa, arhitecții redescoperă farmecul construcțiilor rurale, oferindu-le funcții noi. De la ateliere de creație la spații culturale și locuințe pasive.
Această direcție, numită arhitectură adaptivă, pune accent pe conservarea resurselor, folosirea materialelor locale și păstrarea amprentei identitare a fiecărei zone.
O șură din 1893 renăscută la Săcele. O lecție despre memorie și reînnoire
Șura din Săcele e dovada că patrimoniul nu trebuie doar salvat, ci și trăit. O clădire care a servit agriculturii timp de peste un secol devine astăzi un spațiu cultural viu, care continuă să adune oameni și povești.
Prin materiale naturale, atenție la detalii și respect pentru autenticitate, arhitecții au reușit să transforme o ruină într-un loc cu suflet. Un exemplu de restaurare inteligentă, care inspiră și dă speranță.
Vezi mai jos întreaga emisiune despre restaurarea șurei:
