Refugiul din Valea Doftanei. În Valea Doftanei, acolo unde muntele se lasă oglindit în apele unui lac limpede, s-a născut un proiect de arhitectură care respiră odată cu natura.
Arhitectul Vladimir Mandru a imaginat aici o locuință temporară, o pensiune cu suflet de casă, gândită pentru închiriere pe termen lung. Ceea ce ar trebui să fie pentru mulți doar un loc de cazare, este, de fapt, o experiență uluitoare.
Refugiul din Valea Doftanei. O casă născută din liniște și lumină
Refugiul din Valea Doftanei. Proiectul îmbină subtilitatea designului contemporan cu elemente românești autentice, creând o armonie rară între om, spațiu și peisaj. Este, așa cum spune chiar arhitectul, „o arhitectură simplă, care nu vrea să domine natura, ci să se piardă în ea”.
Arhitectura care respectă locul
Construcția este amplasată chiar pe malul lacului, urmărind linia naturală a terenului.
Vladimir Mandru a conceput o arhitectură non-invazivă, o formă care nu concurează cu frumusețea locului, ci o completează.
„Am vrut o casă care să nu fie intruzivă zonei”, explică el. „De aceea am ales un volum simplu, dezvoltat pe parter, care păstrează legătura dintre casă și peisaj.”
Porticul românesc reinterpretat în cheie modernă
Una dintre cele mai frumoase trăsături ale proiectului este porticul, un element clasic al arhitecturii românești, readus în actualitate.
Terasele acoperite creează tranziția naturală între exterior și interior, între lumea de afară și intimitatea casei.
Prin aceste spații, casa devine o prelungire a naturii, iar lumina, vântul și sunetul lacului devin parte din arhitectură.
Camere cu vedere spre liniște
Toate camerele sunt orientate spre lac.
Ferestrele mari și terasele deschise fac ca fiecare încăpere să respire aerul curat al muntelui.
„Am vrut ca fiecare oaspete să simtă că trăiește în natură, nu doar lângă ea”, spune Vladimir Mandru.
Această deschidere creează o relație vizuală directă între interior și exterior, o continuitate care estompează granițele dintre spațiile construite și cele naturale.
Ritmul casei, inspirat de ritmul naturii
Proiectul are o simetrie discretă, guvernată de ritmul porticului.
Fiecare gol, fiecare retragere din fațadă urmează o logică naturală, un fel de „respirație” arhitecturală.
Pe partea care dă spre drum, expresia casei se schimbă; mai închisă, mai discretă, pentru a păstra intimitatea celor din interior.
Materiale simple, detalii sofisticate
Lemnul și betonul definesc caracterul construcției.
Fațada este placată cu lemn natural, iar terasele au fost lăsate în beton nefinisat, un contrast intenționat care pune în valoare textura brută a materialelor.
„Am ales materiale fără o complexitate foarte mare, dar foarte bine detaliate”, explică arhitectul.
Rezultatul este un echilibru între căldura lemnului și asprimea betonului, între natural și rafinat.
Interiorul: echilibru între confort și minimalism
Dacă exteriorul impresionează prin simplitate, interiorul surprinde prin rafinament.
Zona de zi este amplă, inundată de lumină, cu deschidere panoramică spre lac.
Pardoselile din lemn, culorile calde și texturile naturale construiesc o atmosferă calmă, în care timpul pare să curgă altfel.
„Complicația proiectului este dată de lucruri simple”, spune Vladimir Mandru zâmbind. O filosofie care definește întreaga lucrare.
Camera de zi – spectacolul luminii
Livingul este, fără îndoială, centrul casei.
Două suprafețe vitrate uriașe oferă o priveliște care taie respirația, iar grinzile din lemn vizibile adaugă un aer rustic și sincer.
Acoperișul în două ape, cu structura aparentă în formă de „V”, devine un element de design în sine.
Aici, arhitectura și natura dialoghează fără artificii; doar prin lumină, textură și proporție.
Refugiul din Valea Doftanei. Zona de noapte: intimitate și căldură
Refugiul din Valea Doftanei. Dormitoarele preiau din același limbaj estetic, dar îl temperează.
Materialele devin mai moi, culorile mai calde, iar detaliile mai subtile.
Totul este gândit pentru relaxare. O senzație de acasă, de confort familiar.
„Am vrut ca oamenii care stau aici să se simtă bine, aproape de natură, dar și protejați de ea”, explică arhitectul.
Este un loc care te îmbrățișează, nu doar te găzduiește.
Designul interior: funcțional, dar cu suflet
Minimalismul se regăsește și în interior, dar fără a fi rece.
Mobilierul este dispus funcțional, în trei zone principale: living, loc de luat masa și bucătărie.
Materialele se repetă armonios; lemnul cald, betonul aparent, accentele metalice discrete.
Totul vorbește aceeași limbă a simplității, o estetică fără excese, dar cu mult caracter.
Un spațiu care trăiește în ritmul naturii
Refugiul din Valea Doftanei este mai mult decât o construcție frumoasă. Este o lecție de arhitectură contemporană românească.
O demonstrație că modernitatea nu înseamnă să renunți la tradiție, ci să o înțelegi și să o traduci în limbajul prezentului.
Fiecare detaliu, fiecare unghi, fiecare material este gândit pentru echilibru și finețe. Sunt principiile care au stat la baza întregului proiect.
Refugiul din Valea Doftanei. Arhitectura viitorului
Refugiul din Valea Doftanei. Proiectul semnat de arhitectul Vladimir Mandru este dovada clară că o casă nu trebuie să epateze pentru a impresiona.
Când proporțiile, materialele și lumina sunt în echilibru, arhitectura devine poezie.
Valea Doftanei nu mai este doar un loc de evadare, ci o destinație de design, o poveste despre cum putem construi fără să distrugem și despre cum frumusețea adevărată se ascunde, de fapt, în simplitate.
Mai multe detalii poți vedea în video de mai jos:
