Când vine vorba despre cea mai aglomerată metropolă din lume, adeseori sunt menționate numele orașelor New York, Tokyo sau Mumbai. Adevărul istoric pare să fie, însă, cu totul altul. Nici una dintre localitățile-emblemă menționate mai sus nu deține recordul absolut al densității urbane. Titlul îi revine unui loc dispărut, dar devenit legendar, din Hong Kong. Pe o suprafață de aproximativ 2,6 hectare, echivalentul a două terenuri de fotbal, au trăit la un moment dat peste 33.000 de oameni. Densitatea depășea 1,2 milioane de locuitori pe kilometru pătrat, o valoare fără precedent în istoria urbanismului. Casa Magazin îți spune care este cel mai aglomerat oraș din istorie.
O enclavă apărută dintr-o eroare diplomatică
Care este cel mai aglomerat oraș din istorie? Răspunsul presupune o adâncă reflexie în istoria lumii. Originea acestui oraș neobișnuit, despre care vom vorbi în cele ce urmează, nu ține de sărăcie extremă sau planificare eșuată, ci de o ambiguitate politică. În 1898, Marea Britanie a semnat un acord prin care închiria Noile Teritorii din Hong Kong, aflate în portofoliul administrativ al Chinei. Fortul militar chinez din Kowloon a fost exclus din document, rămânând, teoretic, sub jurisdicție chineză, dar înconjurat de teritoriu britanic.
În realitate, nici China, nici administrația colonială britanică nu și-au exercitat autoritatea. Această zonă gri a devenit un spațiu unde legea era aproape inexistentă.
Refugiu pentru cei fără opțiuni
După Al Doilea Război Mondial și instaurarea regimului comunist în China, mii de refugiați au fugit spre Hong Kong. Mulți dintre ei nu aveau acte, bani sau acces la locuințe legale. Iar Kowloon a devenit, la un moment dat, soluția: un teritoriu unde nimeni nu cerea autorizații și nimeni nu întreba de proveniență.
Construcțiile au început haotic, fără planuri urbanistice sau reguli de siguranță.
Un oraș crescut pe verticală, fără imixtiunea arhitecților
Clădirile s-au ridicat una peste alta, sprijinindu-se fizic între ele. Structurile ajungeau până la 14 etaje, limita impusă informal pentru a nu afecta traiectoriile avioanelor care aterizau pe aeroportul Kai Tak, aflat la câteva sute de metri.
Nu existau străzi în sens clasic. La nivelul solului, circulația se făcea prin pasaje înguste, întunecate și permanent umede. Lumina naturală pătrundea rar. Localnicii numeau zona „Hak Nam”, a cărui traducere aproximativă ar fi „Orașul Întunericului”.
Care este cel mai aglomerat oraș. Coridoare, scări și tuneluri fără sfârșit
Interiorul Kowloon era un labirint tridimensional. Coridoarele conectau clădirile pe orizontală, scările urcau și coborau fără logică aparentă, iar apartamentele aveau în medie 20–25 de metri pătrați.
Pentru un străin, orientarea era aproape imposibilă. Pentru locuitori, era doar o chestiune de rutină zilnică.
Infrastructură improvizată, dar funcțională
Apa potabilă nu era furnizată oficial. Locuitorii au săpat zeci de puțuri și au creat un sistem informal de distribuție, cu mii de țevi care traversau tavanele și pereții. Electricitatea era adesea conectată ilegal la rețeaua orașului Hong Kong, prin cabluri improvizate.
Riscul de incendiu era permanent, dar, paradoxal, marile dezastre au fost rare spre deloc.
O economie internă surprinzător de activă
În interiorul orașului funcționau sute de mici afaceri. Apartamentele deveneau ateliere, depozite sau fabrici. Cele mai răspândite erau unitățile de producție alimentară: tăiței, chiftele de pește, produse de patiserie tradițională.
Lipsa taxelor și a controalelor reducea costurile, iar produsele ajungeau pe piețele din Hong Kong.
Medicină fără autorizații, dar accesibilă
Kowloon era cunoscut și pentru clinicile medicale improvizate. Mulți medici și stomatologi proveniți din China continentală aveau pregătire, dar nu diplome recunoscute de autoritățile britanice. În Kowloon, puteau profesa liber.
Tratamentele erau mult mai ieftine, atrăgând pacienți din afara orașului. Zona a devenit, neoficial, un centru de „turism medical” pentru clasa muncitoare.
Triadele și mitul orașului fără lege
În anii ’50–’60, societățile secrete cunoscute sub numele de Triade au controlat o parte din activitățile ilegale desfășurate aici: jocuri de noroc, bordeluri, opiu. Această perioadă a contribuit decisiv la reputația sinistră a orașului.
Totuși, începând cu anii ’70, poliția din Hong Kong a intensificat raidurile, reducând masiv criminalitatea. Spre final, Kowloon era locuit majoritar de familii obișnuite.
Viața reală, dincolo de clișee
În ciuda condițiilor extreme, mulți foști locuitori descriu orașul ca pe o comunitate solidară. Vecinii se ajutau, copiii se jucau pe acoperișuri, iar conflictele erau rare.
Acoperișurile conectate formau o adevărată „piață publică” suspendată, singurul loc din Orașul Întunericului cu lumină naturală și aer curat.
Care este cel mai aglomerat oraș. Decizia demolării
În 1987, guvernele Marii Britanii și Chinei au anunțat oficial demolarea orașului. Procesul a presupus negocieri complexe și despăgubiri pentru rezidenți. Mulți nu doreau să plece, fiind atașați de stilul de viață și costurile reduse.
Demolarea a început în 1993 și a durat aproximativ un an.
Un parc în locul celui mai dens oraș din lume
Astăzi, pe locul fostului Kowloon Walled City se află un parc public, amenajat în stil tradițional chinezesc Jiangnan. Au fost păstrate doar câteva vestigii: clădirea administrativă Yamen și fragmente din fundațiile originale.
Contrastul este total: de la cel mai aglomerat spațiu locuit din istorie, la una dintre cele mai liniștite zone verzi din Hong Kong.
Care este cel mai aglomerat oraș. Un studiu de caz unic pentru urbanism
Kowloon Walled City este analizat astăzi în universități și școli de arhitectură ca exemplu extrem de auto-organizare urbană. Deși nu poate fi replicat, oferă lecții despre densitate, adaptare și limitele controlului instituțional.
