În sud-vestul Irlandei, pe coasta stâncoasă scăldată de Atlantic, se ridică astăzi un castel care părea condamnat uitării. Timp de aproape patru secole a fost doar o ruină, un morman de pietre expuse ploilor și vânturilor sălbatice. Astăzi însă, clădirea domină golful cu zidurile sale reînviate, fiind un exemplu de cum pasiunea și curajul pot reda frumusețea unui monument aproape pierdut.
Restaurarea unui castel abandonat. De la fortăreață medievală la ruină și apoi la renaștere.
Restaurarea unui castel abandonat, pe care Casa Magazin ți-o prezintă astăzi, este una spectaculoasă. Castelul, construit în secolul al XV-lea de clanuri irlandeze, a trecut prin bătălii, cuceriri și abandon. După conflictele sângeroase cu trupele engleze, fortificația a fost părăsită. De atunci, vremea și natura au făcut din el un peisaj romantic, dar degradat: ziduri prăbușite, ferestre goale și vegetație sălbatică crescând printre pietre.
Restaurarea prin meșteșuguri tradiționale
Totul s-a schimbat când un pasionat de istorie și arhitectură a decis că locul merită o a doua șansă. Restaurarea nu a fost un proiect obișnuit, ci o adevărată aventură: fără planuri standardizate, fără echipe formale de arhitecți, ci cu meșteșugari locali, oameni veniți din toate colțurile Europei și multă muncă direct pe șantier. Castelul a fost ridicat piatră cu piatră, refăcut după metode tradiționale, dar adaptat la nevoile vieții moderne.
Spații moderne în inima unei fortărețe medievale
Turnul principal, cu o înălțime de peste 20 de metri, găzduiește acum spații luminoase, cu ferestre înalte orientate către toate punctele cardinale. Una dintre încăperile emblematice este așa-numitul „solar” – sala medievală destinată vieții de zi cu zi, unde astăzi se regăsesc artă, mobilier eclectic și o atmosferă caldă, departe de imaginea austeră a unei fortărețe.
Restaurarea unui castel abandonat, exemplu de curaj și viziune
Restaurarea unui castel abandonat. Renovarea a durat mai bine de șase ani și a implicat experimente surprinzătoare: de la folosirea împletiturilor de răchită pentru tavane boltite, inspirate din tehnici medievale, până la colorarea zidurilor exterioare cu un pigment ce s-a transformat în timp într-o nuanță unică, între roz-terracotă și ruginiu. Alegerea cromatică a stârnit controverse la început, dar în scurt timp castelul a devenit un reper turistic și cultural.
Patrimoniu trăit și inspirație pentru generații
Povestea acestei reședințe reînviate ne amintește că patrimoniul nu înseamnă doar muzee înghețate în timp. Un castel poate fi simultan martor al istoriei și loc de locuit confortabil, cu apă curentă, electricitate și chiar internet, fără să-și piardă aura medievală. Astăzi, fortăreața este un exemplu de restaurare curajoasă și de legătură între trecut și prezent.
