Din postura de family interior designer și mamă, m-am întrebat adesea de ce simțim nevoia să ne pliem la normele sociale predefinite de alții, de ce vrem tipare pe care să le multiplicăm fără să le trecem prin filtrul gândirii proprii, de ce nu încercăm să ne cunoaștem mai bine copiii și tot ce îi face unici și extraordinari.
Încă din sarcină, există tendința de a creea o direcție cromatică, atunci când părinții află dacă vor avea fata sau băiat. Mă refer la gender-reveal parties, la baby showers, la primele hăinuțe cumpărate, dar bineînțeles, și la amenajarea camerei copilului. Iar în secolul XXI pare deja clar că rozul este pentru fete și albastrul pentru băieți, nu-i așa?
Puțină istorie
Dar, hai să ne întoarcem un pic în timp, mai exact în anul 1893 când avem date concrete că “băieții trebuie să poarte mereu roz, iar fetele albastru”. Rozul era o culoare relativ nouă, derivată din roșu și alb, iar folosirea acesteia la băieți a fost inspirată, se zicea în 1918 din straiele papale, dar și din uniformele britanice, fiind o culoare “mai hotărâtă și mai puternică”. Albastrul seren purtat de fete provenea de la hainele Fecioarei Maria și, se zicea că, este “delicat și gratios”. Mai mult, bebelușii erau îmbrăcați în haine din in, ușor de albit, pentru a putea fi transferate mai ușor de la un frate la altul.
Prin anii 1970 rozul a devenit foarte popular, atât în industria de beauty, unde femeile preferau să plătească mai mult pe un produs roz versus orice altă culoare, cât și în anumite închisori, unde pereții roz din celule au ajutat la calmarea spiritelor și la reducerea numărului de violențe. De ce? Pentru că rozul este o culoare blândă, dulce, grijulie, plăcută și relaxantă în nuanțele sale pastelate, care elimină tensunile și induce sentimentul de dragoste maternă. În nuanțele tari de fucsia sau magenta dă energie, dar atenție că poate fi și obositoare în cantitați mari. De cealaltă parte, albastrul este o culoare rece, care transmite stabilitate, calm, siguranță și profunzime, reduce stresul, dar în exces poate da senzația de rece și distanță.
Copiii și culorile
Percepția culorilor la copii se dezvoltă în primele 6 luni de viață și se aprofundează, chiar și inconștient, de-a lungul copilăriei. Anumite studii au scos la iveală faptul că pănă în 8 ani copiii, fie ei fete sau băieți, preferă culorile calde, și abia după această vărstă s-ar îndrepta către culorile reci. Bineînțeles că, fiecare copil este unic și atunci mi se pare esențial să aflăm ce culori îl atrag și de ce, înainte să-i umplem noi camera de preferințele noastre. Știu, aici va veni întrebarea: cum poti afla asta atunci când este bebeluș sau încă în burtică? Pe scurt, nu poți, dar poți apela oricând la nuanțele neutre ca bejuri, grejuri, griuri pastelate, până și nuantele de maro cappuccino catifelat ofertă o bază bună pentru camera oricărui bebeluș. Și, cu siguranță, aceste nuanțe nu vor stresa extra copilul deja suprastimulat de activitățile de zi cu zi.
În loc de concluzie
Culorile sunt minunate, iar eu sunt una dintre cele mai vehemente promotoarele ale lor în viețile noastre. Culorile ne impactează viața în moduri pe care nici nu le percepem conștient, de multe ori, ne ajută să socializăm, să ne concentrăm, să ne relaxăm, să mâncăm sau să dormim mai bine, dar haideți să nu reducem primul univers al copiilor noștri la roz și albastru și să-i privăm de multitundinea de nuanțe minunate din lumea aceasta. Și, mai important, hai să-i lăsăm pe ei să aleagă!
PS: Culorile preferate ale baiețelul meu de 6 ani sunt movul și turcoazul (care a înlocuit, în timp, verdele), așa că asta a ales ca paletă cromatică și când i-am amenajat camera pentru școală.
