Clujul este singurul județ din România care a digitalizat complet eliberarea actelor de urbanism. La un eveniment organizat la București, arhitectul Emil Ivănescu, candidat la președinția Ordinului Arhitecților, a explicat pentru Casa Magazin cum ar putea fi extins modelul la nivel național și ce ar însemna asta pentru profesie.
Termenul legal pentru o autorizație de construire în România este de 30 de zile. În practică, media națională se apropie de șase luni, interval în care un proiect finalizat rămâne blocat în relația cu administrația. Un singur județ a reușit să comprime acest timp până la câteva zile: Cluj, unde certificatele de urbanism se obțin integral online, cu semnătură electronică și plată digitală, prin platforma lansată în mai 2022.
Modelul clujean a fost subiectul întâlnirii din 19 iunie de la București, organizată de Alumil împreună cu Casa Magazin în seria „Cunoaște arhitectul”, cu o zi înaintea alegerilor naționale ale Ordinului Arhitecților din România (OAR). Invitatul principal a fost Claudiu Salanță, arhitectul-șef al Clujului, omul care a construit sistemul. În discuție a intervenit și Emil Ivănescu, președinte al filialei București a Ordinului între 2018 și 2026 și acum unul dintre cei patru candidați la președinția națională, care se decide în Conferința din 20–21 iunie. Întrebat cum ar putea fi replicat modelul, Ivănescu a precizat că răspunde din perspectiva Ordinului la nivel național, nu a Bucureștiului.
Premisa: o problemă de coordonare, nu de tehnologie
Pentru Ivănescu, faptul că un singur județ a reușit digitalizarea arată că obstacolul nu este tehnic. Software-ul există, a fost testat și produce rezultate măsurabile. Ceea ce lipsește este mecanismul prin care zeci de administrații, fiecare cu procedurile ei, ajung să lucreze pe aceeași logică. Plecând de aici, candidatul descrie un plan pentru OAR național construit în câțiva pași.
Primul este recunoașterea a ceea ce funcționează deja. „În primul rând, trebuie sprijinit acest proiect-pilot de la Cluj”, spune el. În locul căutării unei soluții noi, Ordinul ar trebui să consolideze și să valideze modelul existent, transformându-l într-un punct de referință pentru restul țării.
Relația cu Ministerul Dezvoltării
Al doilea pas mută discuția de la o platformă județeană la cadrul național. „Trebuie naționalul să lucreze mai strâns cu Ministerul Dezvoltării”, spune Ivănescu, indicând instituția care stabilește regulile jocului în urbanism și administrație.
În argumentul lui, această colaborare nu este una de subordonare, ci de nevoie reciprocă. „Ei au mare nevoie de noi”, afirmă despre minister, plasând arhitecții în poziția de expertiză, nu de solicitanți. S-a lucrat, într-o formă sau alta, pe digitalizare, recunoaște el, dar componenta aceasta ar trebui implementată mult mai serios, fiindcă aproape toate primăriile au nevoie de ea. Iar Ordinul, prin arhitecții săi, este deja „un reper” în acest domeniu, ceea ce îi dă, în viziunea lui, legitimitatea de a fi partener al statului în proces.
Mecanismul: un grup comun de lucru, cu toți actorii la masă
Elementul central al propunerii este un grup comun de lucru între Ministerul Dezvoltării și Ordin, care să reunească filialele din toată țara și administrațiile locale. Ideea, în termenii lui Ivănescu, este ca acest „ecosistem” să implementeze digitalizarea împreună, nu fragmentat. Există și un argument de calendar: procedurile digitale urmează să devină obligatorii, cel puțin parțial, chiar din acest an. Cu alte cuvinte, schimbarea vine oricum, iar candidatul susține că este mai eficient ca breasla să participe la proiectarea ei decât să o primească de-a gata. Implementarea în detaliu, adaugă el, rămâne o chestiune locală, în care filialele și Ordinul trebuie să fie „în teritoriu colaboratori pentru administrare, pentru digitalizare”.
Întrebat dacă acest mecanism înseamnă modelul deja cunoscut, în care filialele strâng nevoile, iar naționalul le centralizează și le uniformizează, așa cum s-a procedat la București, Ivănescu respinge explicit această variantă. „Nu, ar trebui altfel lucrat, toți la masă”, spune el. Diviziunea pe care o propune este alta: naționalul oferă sprijinul și cadrul, iar filialele aduc datele specifice fiecărei zone. Motivul este practic. Deși procedura de digitalizare este unitară, fiecare administrație are particularitățile ei, iar acestea se pierd dacă totul se decide centralizat. „De asta e important să fie la masă toți actorii, și filialele, și naționalul, toți împreună”, adaugă el.
Distincția este miezul propunerii. Ea separă o reformă administrată de centru, care impune un standard de sus, de una negociată între paliere, în care standardul comun se construiește din contribuțiile locale. Pentru o organizație profesională cu filiale teritoriale, este, în fond, o opțiune de guvernanță internă, nu doar o chestiune tehnică.
Miza pentru profesie: timp și bani
Dincolo de aspectul instituțional, pentru arhitecți miza se traduce direct în timp și costuri. Proiectarea, spune Ivănescu, nu este problema. Blocajul apare în avizare, în relația cu o administrație care funcționează, în termenii lui, „pe sistem clasic”. Fiecare săptămână pierdută în acest interval este o săptămână în care un birou nu poate planifica, factura sau livra.
Ivănescu observă, totuși, o schimbare de mentalitate la nivel local. Tot mai mulți primari tineri au înțeles că procedurile digitale înseamnă timp câștigat și mai multe proiecte care ajung la primărie, deci resurse suplimentare și o verificare mai atentă a documentelor. Beneficiul, în lectura lui, este distribuit: câștigă arhitecții, administrațiile și orașul deopotrivă, ceea ce explică de ce un model marginal acum câțiva ani începe să fie căutat.
Contextul și candidatura
Pledoaria pentru digitalizare nu este nouă pentru Ivănescu. În cele două mandate la conducerea filialei București, Ordinul a produs o serie de instrumente concrete: un grup de dialog cu toate primăriile Capitalei, un „Glosar de termeni în arhitectură și construcții” care identifică noțiunile ambigue din legislație ce blochează autorizarea, primul standard național de reprezentare a desenului de arhitectură, realizat cu Asociația Română de Standardizare, și o serie de concursuri de soluții pentru proiecte publice de anvergură, de la Lacul Morii la Bulevardul Magheru.
Pe acest fond candidează la conducerea națională a Ordinului, cu argumentul că instrumentele testate la București, de multe ori cu resurse limitate, pot fi aplicate în toată țara. Pentru mandatul 2026–2030 candidează patru arhitecți, iar Conferința Națională a OAR are loc pe 20–21 iunie 2026. Modelul de la Cluj a demonstrat că digitalizarea avizării este posibilă. Ce propune Ivănescu nu este o nouă platformă, ci o metodă prin care instituțiile implicate ar lucra împreună la extinderea ei. Dacă aceasta este metoda potrivită rămâne să decidă arhitecții, prin vot.
