Vama Veche: între mitul hedonismului și scena unui nou dialog cultural

Când spui „Vama Veche”, gândul fuge aproape reflex la răsărituri pe plajă, chitare obosite de nisip și nopți lungi, unde zgomotul valurilor se amestecă cu cel al boxelor. Un loc al libertății și al excesului, al legendelor boeme care au alimentat imaginarul colectiv timp de decenii.
Dar, uneori, chiar și un loc atât de puternic ancorat într-o mitologie personală și colectivă se lasă rescris de către cei care îi dau un alt sens.

În ultimele veri, am simțit că Vama Veche începe să se uite și spre alt tip de experiență – una a reflecției, a întâlnirii între oameni de idei și știință, între poezie și cercetare. Aici, în același spațiu în care se bea cafeaua cu nisip dimineața și se dansează pe plajă noaptea, se întâmplă acum și Antropologika, un festival care schimbă registrul și propune un altfel de dialog.

Între 26 și 29 august, Vama Veche devine gazda unei comunități antropologice diverse, care vine să discute despre transformarea generațiilor, a comunităților și a locurilor. Este un paradox fertil: un sat pescar devenit simbol al libertății hedoniste, care acum devine fundal pentru reflecția științelor sociale.

Atmosfera unui laborator în aer liber

Am pășit printre oameni care nu poartă badge-uri, dar care se recunosc între ei după limbajul atent, după curiozitatea privirii. Sub umbrele improvizate, în curți simple, se deschid dezbateri care ar putea sta oricând în paginile unei reviste academice. Totul, însă, respiră o relaxare pe care am întâlnit-o rar în astfel de contexte.

„Ne întâlnim într-un spațiu liber de dialog, idei și descoperiri”, spune unul dintre organizatori, și simt că exact asta se întâmplă: un laborator viu, interdisciplinar, unde antropologi, sociologi, artiști și studenți pun întrebări și desfac, ca pe scoici, straturile realității.

Se discută despre scriitura antropologică, despre cum un text poate să capteze nu doar date, ci și pulsul unei comunități. Se citesc poezii care par fragmente de teren, se proiectează documentare care vorbesc despre lume cu o tandrețe lucidă. Și mai ales, se ascultă – cu atenție și răbdare – ceva ce Vama Veche nu părea să știe să cultive până acum: un timp al reflecției.

Vama Veche, revizitată

În acest contrast se află, poate, frumusețea momentului. În timp ce la câteva străzi distanță se aude muzica de club, în acest colț se vorbește despre comunitate, memorie și schimbare. Îți dai seama că Vama Veche nu este doar un spațiu de consum, ci și un teren care invită la observație.

Antropologika nu vrea să înlocuiască mitul Vămii, ci să-l completeze. Să arate că același loc care a fost pentru generații un simbol al libertății prin muzică și nopți albe poate deveni și un loc al libertății prin gândire și dialog.

Am înțeles că această suprapunere nu e întâmplătoare. Vama Veche a fost mereu o scenă, doar că acum, scena s-a lărgit.

În dreptul litoralului românesc, dezvăluind un paradox fermecător, Vama Veche își croiește o poveste nouă: nu doar una a escapadei, ci și un spațiu al întâlnirii cu ideea. Când spun „Vama Veche”, evoc mereu imaginea acelui sat cu doar 15 case care, încetul cu încetul, s-a transformat într-una dintre cele mai râvnite destinații de vacanță de pe litoral.

Dar să nu credem că acest trecut e rodul superficialului. Istoria Vămii e alcătuită din straturi de contrast: un loc tolerant în comunism, unde, surprinzător, era permis nudismul, a devenit, după 1989, un refugiu al contraculturii, iar mai apoi un testament al libertății urbane. Deși anii ’90 au adus aglomerație, comunități boeme și senzația de outsideri temporari, intervențiile urbane au rămas minime. Formatul era DIY, spontan, fragil, un experiment autentic, “drăgălit “de artiști și intelectuali, dar fragil în fața presiunii dezvoltării.

Fenomenul „Save Vama Veche”, impulsionat în 2003 de ONG-ul „Asociația pentru Conservarea Zonelor Bio-Culturale” și festivalul Stufstock, au marcat un punct de cotitură: O administrație incapabilă moral, dar și cu studii (GUP-ul nou integrând studiu sociologic, de morfologie locală, de dezvoltare), au dat sens unui dialog între dezvoltare și memorie.

26–29 august: Vama în lumina Antropologika

Și totuși, Vama continuă să se reinventeze. Între 26 și 29 august, festivalul Antropologika vine să repună în prim-plan capacitatea acestui spațiu de a reinventa legătura dintre loc și cuvânt. Devine un laborator în aer liber, un spațiu deschis de reflecție interdisciplinară, unde comunitatea antropologică românească (inclusiv tineri cercetători, poeți, sociologi, antropologi și arhitecți) discută despre cum se transformă generațiile, comunitățile și locurile în care trăim.

În căutarea unui format care respiră – nu încătușează -, aici se desfășoară prelegeri, dezbateri, proiecții documentare, ateliere de scriere a textului și poeziei antropologice. Totul se întâmplă… cu nisip între degete, cu muzică atentă în fundal, cu vocea interlocutorului ce devine conversație vie într-un spațiu care știe încă să primească, fără să piardă faţa.

Un nou sens al locului

Vama Veche nu se substitutează. Nu devine vreun centru academic sever. Rămâne liberă, boemă, întunecat-deschisă. Dar se îmbracă și în lumina unui dialog riguros: despre cum scrii despre comunități, cum le asculți, cum redai ritmurile și pendulările lor. Vama nu mai e doar „locul de party”, ci un teren mirabil de observație.

Când festivalul Antropologika se va încheia, iar atmosfera relaxată va lăsa loc melancoliei dimineții pe plajă, rămâne senzația, nu că totul s-a schimbat, ci că Vama Veche și-a adăugat o lentilă nouă: una prin care observația devine activitate, iar ritualul conversației e la fel de profund ca dansul sub stele.

O altă lumină

Festivalul Antropologika reușește să pună Vama într-o altă lumină, fără să-i șteargă umbra vechilor simboluri. Îți arată că există o generație care vrea nu doar să trăiască intens, ci și să înțeleagă ce înseamnă această intensitate, ce lasă în urmă și cum modelează viitorul.

Și poate că, la urma urmei, Vama Veche nu se schimbă cu adevărat. Doar că dincolo de berea de dimineață și focurile de pe plajă, se aude acum și vocea antropologului, atentă la poveștile care se scriu chiar aici, în nisip.